Definiția cu ID-ul 1381074:
Tezaur
OBEDIENT, -Ă adj. (Livresc) Supus, ascultător. Cf. alexi, w. Față de Olguța avea gesturile și sfiala obedientă a lui Kami-Mura de odinioară. teodoreanu, m ii 288. – Pronunțat: -di-ent. – pl.: obedienți, -te. – Din it. obbediente, lat. obediens, -tis.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ifteni
- acțiuni
Exemple de pronunție a termenului „obedient” (9 clipuri)
Clipul 1 / 9