2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBȚÍNE, obțín, vb. III. Tranz. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva. – Din fr. obtenir, lat. obtinere (după ține).

OBȚÍNE, obțín, vb. III. Tranz. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva. – Din fr. obtenir, lat. obtinere (după ține).

obține vt [At: CALENDARIU (1794), 30/31 / V: (cscj) ~ea / Pzi: obțin / E: fr obtenir, lat obtinere] 1 A dobândi. 2 A realiza.

OBȚÍNE, obțín, vb. III. Tranz. A dobîndi, a primi, a căpăta; a realiza ceva. Își făcuse planul să obțină un pașaport pe numele lui Badea și al Frusinei. GALACTION, O. I 143. Aș fi foarte mulțămită dac-aș obține și pe aiurea un rezultat atît de bun. ALECSANDRI, T. 1318.

OBȚÍNE vb. III. tr. A dobândi, a primi; a realiza ceva. [P.i. obțín, conj. -nă. / cf. lat. obtinere, fr. obtenir, după ține].

OBȚÍNE vb. tr. a dobândi, a primi. ◊ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere)

A OBȚÍNE obțín tranz. A căpăta prin anumite eforturi; a dobândi; a contracta. /<fr. obtenir, lat. obtinere

obține v. 1. a căpăta ceeace dorește; 2. a ajunge la un rezultat: această specie de roză se obține prin cultură.

*obțín și -țíŭ, -út, a -eá și -e v. tr. (lat. ob-tinére, d. tenére, a ținea. – Se conj. ca țin). Capăt, primesc, dobîndesc pin merit orĭ favoare: obțin un premiŭ, obțin ĭertare, pin altoire obținem fructe maĭ bune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțín, 2 sg. obțíi, 1 pl. obțínem, 2 pl. obțíneți; conj. prez. 3 să obțínă; ger. obținấnd; part. obținút

obține (ind. prez. 1 sg. obțin, conj. obțină)

obțin, -ții 2, -țină 3 conj., -ține inf.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBȚÍNE vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a căpăta, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recoltă bogată.) 5. v. procura. 6. v. repurta. 7. v. dobândi. 8. a căpăta, a câștiga, a dobândi. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.) 9. v. realiza. 10. a realiza, (pop.) a cunoaște, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. v. întruni. 12. v. lua.

OBȚINE vb. 1. a căpăta, a dobîndi, a primi, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ ajutorul solicitat.) 2. a avea, a căpăta, a cîștiga, a dobîndi, a încasa, a primi. (~ de la mine 10 lei dacă...) 3. a căpăta, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recoltă bogată.) 5. a procura. (Am ~ cu greu biletele.) 6. a înregistra, a repurta. (A ~ un răsunător succes.) 7. a cîștiga, a cuceri, a dobîndi, a realiza, a repurta, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 8. a căpăta, a cîștiga, a dobîndi. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.) 9. a realiza, a stabili. (A ~ un nou record atletic.) 10. a realiza, (pop.) a cunoaște, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. (livr.) a întruni. (A ~ adeziunea maselor.) 12. a lua. (Și-a ~ licența în drept.)

Intrare: obținut
obținut participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obținut
  • obținutul
  • obținutu‑
  • obținu
  • obținuta
plural
  • obținuți
  • obținuții
  • obținute
  • obținutele
genitiv-dativ singular
  • obținut
  • obținutului
  • obținute
  • obținutei
plural
  • obținuți
  • obținuților
  • obținute
  • obținutelor
vocativ singular
plural
Intrare: obține
verb (VT612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obține
  • obținere
  • obținut
  • obținutu‑
  • obținând
  • obțiind
  • obținându‑
  • obțiindu‑
singular plural
  • obține
  • obțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obțin
  • obțiu
(să)
  • obțin
  • obțiu
  • obțineam
  • obținui
  • obținusem
a II-a (tu)
  • obții
(să)
  • obții
  • obțineai
  • obținuși
  • obținuseși
a III-a (el, ea)
  • obține
(să)
  • obți
  • obție
  • obținea
  • obținu
  • obținuse
plural I (noi)
  • obținem
(să)
  • obținem
  • obțineam
  • obținurăm
  • obținuserăm
  • obținusem
a II-a (voi)
  • obțineți
(să)
  • obțineți
  • obțineați
  • obținurăți
  • obținuserăți
  • obținuseți
a III-a (ei, ele)
  • obțin
(să)
  • obți
  • obție
  • obțineau
  • obținu
  • obținuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obține

  • 1. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva.
    exemple
    • Își făcuse planul să obțină un pașaport pe numele lui Badea și al Frusinei. GALACTION, O. I 143.
      surse: DLRLC
    • Aș fi foarte mulțămită dac-aș obține și pe aiurea un rezultat atît de bun. ALECSANDRI, T. 1318.
      surse: DLRLC

etimologie: