18 definiții pentru oarzăn oarzin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OÁRZĂN, -Ă, oarzăni, -e, adj. (Reg.) Care se coace mai de timpuriu decât alt fruct din aceeași specie; văratic; p. ext. care face fructe timpurii, văratice. – Et. nec.

OÁRZĂN, -Ă, oarzăni, -e, adj. (Reg.) Care se coace mai de timpuriu decât alt fruct din aceeași specie; văratic; p. ext. care face fructe timpurii, văratice. – Et. nec.

oarzăn, ~ă a [At: ANON. CAR / V: (reg) ~zen, ~zân, ~zin / E: ns cf orz] (Reg) 1 (D. fructe) Care se coace mai repede decât altele din același gen Si: timpuriu, văratic. 2 (Pex; d. pomi fructiferi) Care face fructe timpurii, văratice. 3 (Îe) A spune una ~ă A spune o minciună mare, gogonată. 4 (Îe) A-i spune (sau a i-o spune) cuiva ~(ă) (în față) A-i spune cuiva ceva fără ocolișuri. 5 (D. gustul fructelor) Dulce-acrișor. 6 (D. oameni) Tânăr. 7 (D. oameni) Alb-rumen. 8 (Reg, d. oameni) Oacheș. 9 (Fig) Destrăbălat.

OÁRZĂN, -Ă, oarzeni, -e, adj. (Regional) 1. (Despre fructe, uneori despre cereale) Care se coace mai de timpuriu decît altele din aceeași specie; văratic. În unele comune din Transilvania... pomul mortului se face... dintr-o creangă de măr și cu deosebire de măr oarzăn. MARIAN, Î. 169. 2. (Adverbial, în expr.) A-i spune cuiva oarzăn (în față) = a-i spune de-a dreptul, fără ocoluri. (În forma oarzin) De nu l-oi face mi-a spus oarzin că-mi taie capul, ca la un pui de găină. RETEGANUL, la CADE. – Variantă: oárzin, -ă adj.

OÁRZĂN, -Ă, oarzeni, -e, adj. (Reg.) 1. Care se coace mai de timpuriu decât alt fruct din aceeași specie; văratic. 2. (În expr.) A-i spune cuiva oarzăn (în față) = a-i spune cuiva de-a dreptul, fără ocoluri.

oarzăn a. timpuriu: pere oarzăne. [Derivat din orz și aplicat mai întâi orzului timpuriu].

oárzăn, -ă adj., pl. enĭ, ene, ca țeapăn (cp. cu bg. vŭrzan, legat, și cu rom. oacheș). Ban. Meh. Oacheș (Șez. 37, 42). Trans. Boacăn. Mere oarzăne, un fel de mere. Adv. Lămurit, curat, pe față: ĭ-am spus oarzăn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oárzăn (reg.) adj. m., pl. oárzăni; f. oárzănă, pl. oárzăne

oárzăn adj. m., pl. oárzăni; f. sg. oárzănă, pl. oárzăne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OÁRZĂN adj. v. precoce, timpuriu, văratic.

oarzăn adj. v. PRECOCE. TIMPURIU. VĂRATIC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oárzăn (oárzănă), adj.1. (Trans.) Se zice despre fructe, precoce, prematur. – 2. (Banat) Brunet. – 3. (Olt.) Ușuratic, nerușinat. – 4. (Trans., adv.) Clar, pe față. Origine necunoscută. Legătura cu orz (Tiktin) nu pare sigură.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oárzăn, oárzănă, oárzeni, oárzene, adj. (reg.) 1. oacheș. 2. boacăn, ciudat. 3. (despre pere) care se coace mai de timpuriu; văratic.

oárzăn, -ă, (oargăn), adj. – (reg.) (despre fructe) Care se coc mai repede; timpuriu, văratic. ♦ (top.) Prunii oargăni, fânațe în Strâmtura (Vișovan, 2005). – Et. nec. (DEX); cf. orz (MDA).

oárzăn, -ă, adj. – (despre fructe) Care se coc mai repede; timpuriu, văratic. – Cf. orz (MDA).

Intrare: oarzăn
oarzăn1 (m. -ăni) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oarzăn
  • oarzănul
  • oarzănu‑
  • oarzănă
  • oarzăna
plural
  • oarzăni
  • oarzănii
  • oarzăne
  • oarzănele
genitiv-dativ singular
  • oarzăn
  • oarzănului
  • oarzăne
  • oarzănei
plural
  • oarzăni
  • oarzănilor
  • oarzăne
  • oarzănelor
vocativ singular
plural
oarzăn2 (m. -eni) adjectiv
adjectiv (A25)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oarzăn
  • oarzănul
  • oarzănu‑
  • oarzănă
  • oarzăna
plural
  • oarzeni
  • oarzenii
  • oarzene
  • oarzenele
genitiv-dativ singular
  • oarzăn
  • oarzănului
  • oarzene
  • oarzenei
plural
  • oarzeni
  • oarzenilor
  • oarzene
  • oarzenelor
vocativ singular
plural
oarzin adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oarzin
  • oarzinul
  • oarzină
  • oarzina
plural
  • oarzini
  • oarzinii
  • oarzine
  • oarzinele
genitiv-dativ singular
  • oarzin
  • oarzinului
  • oarzine
  • oarzinei
plural
  • oarzini
  • oarzinilor
  • oarzine
  • oarzinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oarzăn oarzin

  • 1. regional Care se coace mai de timpuriu decât alt fruct din aceeași specie.
    exemple
    • În unele comune din Transilvania... pomul mortului se face... dintr-o creangă de măr și cu deosebire de măr oarzăn. MARIAN, Î. 169.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Care face fructe timpurii, văratice.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. (și) adverbial expresie A-i spune cuiva oarzăn (în față) = a-i spune de-a dreptul, fără ocoluri.
      exemple
      • De nu l-oi face mi-a spus oarzin că-mi taie capul, ca la un pui de găină. RETEGANUL, la CADE.
        surse: DLRLC

etimologie: