OARZĂN, -Ă adj. 1. (Prin Maram., Transilv. și Olt.) (Despre fructe) Care se coace mai repede decît altele din același gen, timpuriu, văratic; p. ext. (despre pomi fructiferi) care face fructe timpurii, văratice. Cf. anon. car., polizu. În unele comune din Transilvania... pomul mortului se face... dintr-o creangă de măr și cu deosebire de măr oarzăn. marian, î. 169. Mă duceam să vînd niște pere oarzăne, că ne trebuiesc bani. rebreanu, i. 424, cf. dr. i, 360, h xvi 40, xvii 226, vîrcol, v. 96, alr i 879, Mat. dialect, i, 25, 83, com. pașca, com. din zagra – năsăud. ◊ Expr. A spune una oarzănă = a spune o minciună mare, gogonată. Cf. Mat. dialect, i, 183. A-i spune (sau a i-o spune) cuiva oarzăn(ă) (în față) = a-i spune cuiva de-a dreptul, fără ocoluri, verde. Cf. polizu, barcianu, alexi, w. Și io i-am spus-o az-vară oarzănă lui. bănuț, t. p. 140. De nu l-oi face, mi-a spus oarzin că-mi taie capul ca la un pui de găină. reteganul, ap. cade, cf. PAȘCA, GL., MAT; DIALECT. I, 25, com. din zagra – năsăud. ♦ (Despre gustul fructelor) Dulce-acrișor. Cf. lb, ddrf, gheție, r. m. 2. (Regional, despre oameni) Tînăr. l. costin, gr. băn. 147. ♦ Alb-rumen. pamfile, dușm. 389. ♦ Oacheș, cade, cf. alr ii/i h 5/848. ♦ (Prin Olt.) Fig. Cu purtări rele, destrăbălat, necinstit. cade, cf. vîrcol, v. 96. – Pl.: oarzăni, -e. – Și: oarzen, -ă (klein, d. 221, lb, ddrf), oarzîn, -ă (bul. Fil. iv, 60, h xvii 226, alr i 879/247, 270, 283, 289, 335, 343, 354, 360, 361, Mat. dialect, i, 83), oarzin, -ă adj. – Etimologia necunoscută. Cf. orz.