2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

NUVÉLĂ, nuvele, s. f. 1. Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social). 2. (Înv.) Noutate (3). [Var.: (rar) novélă s. f.] – Din fr. nouvelle, it. novella.

NUVÉLĂ, nuvele, s. f. 1. Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social). 2. (Înv.) Noutate (3). [Var.: (rar) novélă s. f.] – Din fr. nouvelle, it. novella.

NUVÉLĂ2, nuvele, s. f. Compunere literară în proză, mai puțin complexă decît romanul, înfățișînd un fragment caracteristic din viața unor personaje prezentate în mediul lor social; specie a genului epic reprezentată prin această compunere. Nuvelele și schițele ce alcătuiesc culegerea... fac impresia unor detalii dintr-o frescă uriașă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/1. – Variantă: novélă (C. PETRESCU, C. V. 145) s. f.

nuvélă s. f., g.-d. art. nuvélei; pl. nuvéle

NUVÉLĂ s. (LIT.) (înv.) noutate. (A publicat o ~.)

NUVÉLĂ s.f. Specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje pe care le prezintă în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social, urmărind un conflict unic, concentrat. [Var. novelă s.f. / < fr. nouvelle, cf. it. novella – povestire < lat. novella – lucru nou].

NUVÉLĂ s. f. specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje prezentate în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social. (< fr. nouvelle, it. novella)

NUVÉLĂ ~e f. Creație literară epică în proză, mai complexă și mai amplă decât schița, mai simplă și mai redusă ca proporții decât romanul, în care este redat un eveniment caracteristic din viața unuia sau mai multor personaje. ~ umoristică. [G.-D. nuvelei] /<fr. nouvelle. it. novella

nuvelă f. 1. prima știre despre ceva recent; 2. povestire scurtă, roman în miniatură.

* nuvélă f., pl. e (fr. nouvelle, d. lat. pop. novella, pl. n. devenit sing. f. și care înseamnă „lucrurĭ noŭă”, d. novellus, nouț, dim. d. novus, noŭ. V. novelă, nuĭa). Fam. Noutate, informațiune noŭă. Maĭ des. Narațiune scurtă despre niște persoane și care, dezvoltată mult, poate deveni romanț.

NOVÉLĂ1, novele, s. f. (Jur.) Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din lat. novellae.

NOVÉLĂ2 s. f. v. nuvelă.

NOVÉLĂ1, novele, s. f. Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din lat. novellae.

NOVÉLĂ2, novele, s. f. (Învechit) Noutate, știre. Deși ți-am scris îndată ca să cercetezi mai cu de-amănuntu această novelă, ai tăcut cu totul. KOGĂLNICEANU, S. 207. – Variantă: nuvélă (GHICA, A. 352) s. f.

novélă (jur.) s. f., g.-d. art. novélei; pl. novéle

NOVÉLĂ s.f. 1. (Jur.) Dispoziție suplimentară de drept roman care se adăuga la o lege. 2. V. nuvelă. [< fr. novelles, lat. novelae].

NOVÉLE s. f. pl. (jur.) dispoziții suplimentare de drept roman care se adăugau la o lege. (< fr. novelles, lat. novelae)

arată toate definițiile

Intrare: nuvelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuve
  • nuvela
plural
  • nuvele
  • nuvelele
genitiv-dativ singular
  • nuvele
  • nuvelei
plural
  • nuvele
  • nuvelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nove
  • novela
plural
  • novele
  • novelele
genitiv-dativ singular
  • novele
  • novelei
plural
  • novele
  • novelelor
vocativ singular
plural
Intrare: novelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nove
  • novela
plural
  • novele
  • novelele
genitiv-dativ singular
  • novele
  • novelei
plural
  • novele
  • novelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuve
  • nuvela
plural
  • nuvele
  • nuvelele
genitiv-dativ singular
  • nuvele
  • nuvelei
plural
  • nuvele
  • nuvelelor
vocativ singular
plural

nuvelă novelă

  • 1. Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social).
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Nuvelele și schițele ce alcătuiesc culegerea... fac impresia unor detalii dintr-o frescă uriașă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/1.
      surse: DLRLC

etimologie:

novelă nuvelă

  • 1. științe juridice Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • exemple
    • Deși ți-am scris îndată ca să cercetezi mai cu de-amănuntu această novelă, ai tăcut cu totul. KOGĂLNICEANU, S. 207.
      surse: DLRLC

etimologie: