NUT, nuturi, s. n. 1. Canelură. 2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. ◊ Nut și feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea unei proeminențe fasonate, aflată pe una dintre fețele primei piese, în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de-a doua piese. – Din germ. Nut.

nut sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 69 / V: (reg) nud / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: ger Nut] (Teh) 1 Canelură pentru asamblarea a două piese metalice. 2 Uluc pentru îmbinarea a două piese de lemn. 3 (Îs) ~ și feder Sistem de îmbinare a două piese din lemn, care constă în introducerea unei proeminențe fasonate care se găsește pe una dintre fețele primei piese în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de a doua piese. 4 (Mol) Rindea de făcut nuturi (2) Si: (reg) nuthobel.

NUT, nuturi, s. n. 1. Canelură. 2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. ◊ Nut și feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea unei proeminențe fasonate, aflată pe una din fețele primei piese, în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de-a doua piese. – Din germ. Nut.

NUT, nuturi, s. n. Canelură, uluc.

NUT s.n. 1. Canelură. 2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. [< germ. Nut].

NUT s. n. 1. șanț longitudinal într-o piesă de lemn, pentru asamblare; uluc. 2. canelură. (< germ. Nut)

NUT ~uri n. Șănțuleț pe suprafața unei piese, care servește la îmbucarea acesteia cu altă piesă; canelură. /<germ. Nut

nud² sn vz nut

nut s. n., pl. nuturi

nut s. n., pl. nuturi

nut s. n., pl. nuturi

NUT s. (TEHN.) 1. uluc. (~ la o piesă de lemn.) 2. v. canelură.

NUT s. (TEHN.) 1. uluc. (~ la o piesă de lemn.) 2. canelură, renură. (~ pentru asamblarea unor piese.)

nut (nuturi), s. n. – 1. Scobitură, crestătură. – 2. Gealău, rindea. Germ. Nute.

NUT (< germ.) s. n. 1. (Ind. LEMN.) Uluc (4) făcut de-a lungul unei piese de lemn sau a unei scânduri, pentru a o putea îmbina cu alta. 2. (TEHN.) Canelură (1). 3. Crestătură aflată pe rotorul mașinii electrice. 4. (POLIGR.) Adâncitură în formă de șanț făcută în mucava sau în carton gros.

NUT (în mitologia egipteană), zeiță a cerului. Fiică a lui Shu, zeul, aerului, soția lui Geb (Pământul) și mama lui Osiris și Isis.

Nuț, -ă, -ăscu, -iu, -u v. Ioan III F 4 și Ștefan I 9.