3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nunta v vz nunti[1] modificată

  1. În original, greșit tipărit: vz nunți LauraGellner

NÚNTĂ, nunți, s. f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase). ♦ Fig. Scandal, zarvă, tămbălău. 2. Persoanele care iau parte la o nuntă (1); alai, cortegiu de nuntă. 3. (Reg.) Datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta (1). – Sg. refăcut după pl. nunți (< lat. nuptiae).

NÚNTĂ, nunți, s. f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase). ♦ Fig. Scandal, zarvă, tămbălău. 2. Persoanele care iau parte la o nuntă (1); alai, cortegiu de nuntă. 3. (Reg.) Datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta (1). – Sg. refăcut după pl. nunți (< lat. nuptiae).

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.

nuntă sf [At: CORESI, EV. 301 / V: (reg) numtă, ~nță / Pl: nunți, (îvp) ~te / E: sg refăcut după pl nunți (lat nuptiae)] 1-2 Căsătorie (religioasă) Si: nuntire (1-2), nuntit1 (1-2), (ltm) nupțiu (1-2). 3 Ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei nunți (1) Si: (rar) nuntire (3), nuntit1 (3). 4 (Îs) ~ de argint Aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. 5 (Îas) Petrecere la nunta (4) de argint. 6 (Îs) ~ de aur Aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie. 7 (Îas) Petrecere la nunta (6) de aur. 8 (Îs) Cămara ~nții Cameră a mirilor, în prima noapte după căsătorie. 9 (Reg; îs) Altă ~ Aceasta e cu totul altceva. 10 (Rar; îe) A da (cuiva) de ~ A bate tare pe cineva. 11 (Fig) Gălăgie. 12 (Fig) Scandal. 13 Împerechere a animalelor. 14 (Pex) Perioadă de împerechere a animalelor. 15 (Blg; îs) Haină de ~ Înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. 16 (Pop; îs) ~ta urzicilor Înflorire și maturizare a urzicilor, care în datinile populare, are loc într-o anumită zi, după care urzicile nu mai sunt bune de mâncat Si: (reg) măritarea urzicilor. 17 (Fig; d. câini; îe) A pleca cu ~ta A se ține haită după o cățea. 18 (Csc) Alai de nuntă (1) Si: nuntași. 19 Persoanele care fac parte din alaiul de nuntă Si: nuntași. 20 (Reg; d. oameni; îe) A fi ~ A fi în număr mare. 21 (Reg) Datină practicată la țară de sărbătorile Crăciunului și ale Anului Nou, constând dintr-un fel de reprezentație asemănătoare cu nunta (1). 22 (Reg) Text rostit la nuntă (21). corectată

nunti [At: (cca 1662-1730) MAG. IST. III, 39/15 / V: (îrg) ~ta / Pzi: ~tesc / E: nuntă] 1-6 vtir (Pop) A (se) căsători (religios). 7-9 vtir (Pop) A petrece la nuntă (2). 10 vi (Reg) A se pregăti de nuntă (1). 11 vi (Olt) A se tocmi prea mult. 12-14 vitr (Rar; d. animale) A (se) împerechea. corectată

NÚNTĂ, nunți, s. f. 1. Ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii. Bunicul Matei... nu putuse veni la nuntă. SADOVEANU, O. IV 301. Aduceți-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă, cînd s-a însurat. CREANGĂ, O. A. 177. Apoi mîndri, el și ea La biserică mergea. Dar cînd nunta se făcea, Vai de el, amar de ea! ALECSANDRI, P. P. 28. ◊ Nuntă de argint = aniversare a 25 de ani de căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. Nuntă de aur = aniversare a 50 de ani de căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. 2. (Cu sens colectiv) Persoanele care iau parte la o nuntă (1) (v. nuntaș); alai, convoi, cortegiu. Se făcu un rîs de mila lor în toată nunta. ISPIRESCU, L. 40. În toate părți se uita, Nunta că mi-o năzărea. PĂSCULESCU, L. P. 204. ◊ (Metaforic) Iată o nuntă de furnici trecea și ea tocmai atunci podul. CREANGĂ, P. 237. Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un grierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87. 3. (Regional) Datină de sărbătorile crăciunului constînd dintr-un fel de reprezentație care imită nunta (1). Băieții îmblă cu clopotul, cu buhaiul, cu biciul și cu fluierul, iar flăcăii cu nunta. ȘEZ. III 183. – Pl. și: nunte (ALEXANDRESCU, P. 92).

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Intranz. (Popular) 1. A se căsători, a face nuntă. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175. ♦ Tranz. A căsători pe cineva. Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616. 2. A participa la o petrecere de nuntă, a petrece la nunta cuiva. Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC. P. I 58. – Variantă: (regional) nuntá (PĂSCULESCU, L. P. 178) vb. I.

NÚNTĂ ~ți f. 1) Ceremonie de oficiere a unei căsătorii. 2) Petrecere organizată cu această ocazie. ◊ ~ de argint aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. ~ de aur aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie. A face ~ a se căsători. 3) Totalitate a celor invitați la o nuntă; alaiul nunții; cortegiul nunții. 4) fig. pop. Învălmășeală gălagioasă; zarvă. [G.-D. nunții] /<lat. nuptiae

A NUNTÍ ~ésc pop. 1. intranz. 1) A petrece la nuntă. 2) A face nuntă; a se căsători. 2. tranz. A face să se căsătorească. /Din nuntă

nuntă f. căsătorie și în special serbarea-i solemnă, cum și petrecerile cu acea ocaziune. [Singular refăcut după pl. nunți = lat. NUPTIAE].

nuntì v. 1. a serba nunta; 2. a se căsători.

núntă f., pl. (vechĭ și azĭ vest) e și (est) țĭ (lat. nûpta [part. f. d. nûbere, a se mărita], de unde s’a făcut * numptă [rămas în mrom. mumtă, lumtă], apoĭ nuntă; sard. nuntas. It. nozze, pv. nossas și fr. noces vine d. lat. nŭptiae, nuntă. D. rom. vine ung. nunta). Căsătorie, ceremonia căsătoriiĭ: asupra acesteĭ nunte (Cost. 1, 311). Cortegiu nuntașilor: trecea o nuntă. Iron. Nunta jidovească, mare hărmălaĭe, tămbălăŭ. Nuntă de argint, ziŭa de 25 de anĭ de la nuntă; nunta de aur, ziŭa de 50 de anĭde la nuntă (fiind mirii în vĭață).

nuntésc v. intr. Celebrez nunta, petrec la nuntă: noŭă zile aŭ nuntit nuntașiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

núntă s. f., g.-d. art. núnții; pl. nunți

nuntí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntésc, imperf. 3 sg. nunteá; conj. prez. 3 nunteáscă

núntă s. f., g.-d. art. núnții; pl. nunți

nuntí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntésc, imperf. 3 sg. nunteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nunteáscă

arată toate definițiile

Intrare: nuntă
substantiv feminin (F44)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuntă
  • nunta
plural
  • nunți
  • nunțile
genitiv-dativ singular
  • nunți
  • nunții
plural
  • nunți
  • nunților
vocativ singular
plural
Intrare: nunti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nunti
  • nuntire
  • nuntit
  • nuntitu‑
  • nuntind
  • nuntindu‑
singular plural
  • nuntește
  • nuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nuntesc
(să)
  • nuntesc
  • nunteam
  • nuntii
  • nuntisem
a II-a (tu)
  • nuntești
(să)
  • nuntești
  • nunteai
  • nuntiși
  • nuntiseși
a III-a (el, ea)
  • nuntește
(să)
  • nuntească
  • nuntea
  • nunti
  • nuntise
plural I (noi)
  • nuntim
(să)
  • nuntim
  • nunteam
  • nuntirăm
  • nuntiserăm
  • nuntisem
a II-a (voi)
  • nuntiți
(să)
  • nuntiți
  • nunteați
  • nuntirăți
  • nuntiserăți
  • nuntiseți
a III-a (ei, ele)
  • nuntesc
(să)
  • nuntească
  • nunteau
  • nunti
  • nuntiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nunta
  • nuntare
  • nuntat
  • nuntatu‑
  • nuntând
  • nuntându‑
singular plural
  • nuntea
  • nuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nuntez
(să)
  • nuntez
  • nuntam
  • nuntai
  • nuntasem
a II-a (tu)
  • nuntezi
(să)
  • nuntezi
  • nuntai
  • nuntași
  • nuntaseși
a III-a (el, ea)
  • nuntea
(să)
  • nunteze
  • nunta
  • nuntă
  • nuntase
plural I (noi)
  • nuntăm
(să)
  • nuntăm
  • nuntam
  • nuntarăm
  • nuntaserăm
  • nuntasem
a II-a (voi)
  • nuntați
(să)
  • nuntați
  • nuntați
  • nuntarăți
  • nuntaserăți
  • nuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • nuntea
(să)
  • nunteze
  • nuntau
  • nunta
  • nuntaseră
Intrare: nunță
nunță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nuntă

  • 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căsătorie nuntire nuntit (s.n.) diminutive: nuntiță 3 exemple
    exemple
    • Bunicul Matei... nu putuse veni la nuntă. SADOVEANU, O. IV 301.
      surse: DLRLC
    • Aduceți-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă, cînd s-a însurat. CREANGĂ, O. A. 177.
      surse: DLRLC
    • Apoi mîndri, el și ea La biserică mergea. Dar cînd nunta se făcea, Vai de el, amar de ea! ALECSANDRI, P. P. 28.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Nuntă de argint = aniversare a 25 de ani de căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Nuntă de aur = aniversare a 50 de ani de căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Persoanele care iau parte la o nuntă; alai, cortegiu de nuntă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alai convoi cortegiu 4 exemple
    exemple
    • Se făcu un rîs de mila lor în toată nunta. ISPIRESCU, L. 40.
      surse: DLRLC
    • În toate părți se uita, Nunta că mi-o năzărea. PĂSCULESCU, L. P. 204.
      surse: DLRLC
    • metaforic Iată o nuntă de furnici trecea și ea tocmai atunci podul. CREANGĂ, P. 237.
      surse: DLRLC
    • metaforic Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un grierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
  • 3. regional Datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Băieții îmblă cu clopotul, cu buhaiul, cu biciul și cu fluierul, iar flăcăii cu nunta. ȘEZ. III 183.
      surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: nunte.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Singular refăcut după pluralul nunți (din limba latină nuptiae).
    surse: DEX '09 DEX '98

nunti nunta

  • 1. popular A face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cununa căsători 5 exemple
    exemple
    • După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62.
      surse: DLRLC
    • Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55.
      surse: DLRLC
    • figurat Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84.
      surse: DLRLC
    • figurat Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175.
      surse: DLRLC
    • Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A petrece la nuntă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC. P. I 58.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • nuntă
    surse: DEX '09 DEX '98