2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NÚNTĂ, nunți, s. f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase). ♦ Fig. Scandal, zarvă, tămbălău. 2. Persoanele care iau parte la o nuntă (1); alai, cortegiu de nuntă. 3. (Reg.) Datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta (1). – Sg. refăcut după pl. nunți (< lat. nuptiae).

NÚNTĂ, nunți, s. f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase). ♦ Fig. Scandal, zarvă, tămbălău. 2. Persoanele care iau parte la o nuntă (1); alai, cortegiu de nuntă. 3. (Reg.) Datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta (1). – Sg. refăcut după pl. nunți (< lat. nuptiae).

nuntă sf [At: CORESI, EV. 301 / V: (reg) numtă, ~nță / Pl: nunți, (îvp) ~te / E: sg refăcut după pl nunți (lat nuptiae)] 1-2 Căsătorie (religioasă) Si: nuntire (1-2), nuntit1 (1-2), (ltm) nupțiu (1-2). 3 Ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei nunți (1) Si: (rar) nuntire (3), nuntit1 (3). 4 (Îs) ~ de argint Aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. 5 (Îas) Petrecere la nunta (4) de argint. 6 (Îs) ~ de aur Aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie. 7 (Îas) Petrecere la nunta (6) de aur. 8 (Îs) Cămara ~nții Cameră a mirilor, în prima noapte după căsătorie. 9 (Reg; îs) Altă ~ Aceasta e cu totul altceva. 10 (Rar; îe) A da (cuiva) de ~ A bate tare pe cineva. 11 (Fig) Gălăgie. 12 (Fig) Scandal. 13 Împerechere a animalelor. 14 (Pex) Perioadă de împerechere a animalelor. 15 (Blg; îs) Haină de ~ Înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. 16 (Pop; îs) ~ta urzicilor Înflorire și maturizare a urzicilor, care în datinile populare, are loc într-o anumită zi, după care urzicile nu mai sunt bune de mâncat Si: (reg) măritarea urzicilor. 17 (Fig; d. câini; îe) A pleca cu ~ta A se ține haită după o cățea. 18 (Csc) Alai de nuntă (1) Si: nuntași. 19 Persoanele care fac parte din alaiul de nuntă Si: nuntași. 20 (Reg; d. oameni; îe) A fi ~ A fi în număr mare. 21 (Reg) Datină practicată la țară de sărbătorile Crăciunului și ale Anului Nou, constând dintr-un fel de reprezentație asemănătoare cu nunta (1). 22 (Reg) Text rostit la nuntă (21). corectată

NÚNTĂ, nunți, s. f. 1. Ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii. Bunicul Matei... nu putuse veni la nuntă. SADOVEANU, O. IV 301. Aduceți-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă, cînd s-a însurat. CREANGĂ, O. A. 177. Apoi mîndri, el și ea La biserică mergea. Dar cînd nunta se făcea, Vai de el, amar de ea! ALECSANDRI, P. P. 28. ◊ Nuntă de argint = aniversare a 25 de ani de căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. Nuntă de aur = aniversare a 50 de ani de căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. 2. (Cu sens colectiv) Persoanele care iau parte la o nuntă (1) (v. nuntaș); alai, convoi, cortegiu. Se făcu un rîs de mila lor în toată nunta. ISPIRESCU, L. 40. În toate părți se uita, Nunta că mi-o năzărea. PĂSCULESCU, L. P. 204. ◊ (Metaforic) Iată o nuntă de furnici trecea și ea tocmai atunci podul. CREANGĂ, P. 237. Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un grierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87. 3. (Regional) Datină de sărbătorile crăciunului constînd dintr-un fel de reprezentație care imită nunta (1). Băieții îmblă cu clopotul, cu buhaiul, cu biciul și cu fluierul, iar flăcăii cu nunta. ȘEZ. III 183. – Pl. și: nunte (ALEXANDRESCU, P. 92).

NÚNTĂ ~ți f. 1) Ceremonie de oficiere a unei căsătorii. 2) Petrecere organizată cu această ocazie. ◊ ~ de argint aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. ~ de aur aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie. A face ~ a se căsători. 3) Totalitate a celor invitați la o nuntă; alaiul nunții; cortegiul nunții. 4) fig. pop. Învălmășeală gălagioasă; zarvă. [G.-D. nunții] /<lat. nuptiae

nuntă f. căsătorie și în special serbarea-i solemnă, cum și petrecerile cu acea ocaziune. [Singular refăcut după pl. nunți = lat. NUPTIAE].

núntă f., pl. (vechĭ și azĭ vest) e și (est) țĭ (lat. nûpta [part. f. d. nûbere, a se mărita], de unde s’a făcut * numptă [rămas în mrom. mumtă, lumtă], apoĭ nuntă; sard. nuntas. It. nozze, pv. nossas și fr. noces vine d. lat. nŭptiae, nuntă. D. rom. vine ung. nunta). Căsătorie, ceremonia căsătoriiĭ: asupra acesteĭ nunte (Cost. 1, 311). Cortegiu nuntașilor: trecea o nuntă. Iron. Nunta jidovească, mare hărmălaĭe, tămbălăŭ. Nuntă de argint, ziŭa de 25 de anĭ de la nuntă; nunta de aur, ziŭa de 50 de anĭde la nuntă (fiind mirii în vĭață).

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. (Pop.) A face nuntă (1), a (se) căsători, a (se) cununa; p. ext. a petrece la nuntă. – Din nuntă.

nunta v vz nunti[1] modificată

  1. În original, greșit tipărit: vz nunți LauraGellner

nunti [At: (cca 1662-1730) MAG. IST. III, 39/15 / V: (îrg) ~ta / Pzi: ~tesc / E: nuntă] 1-6 vtir (Pop) A (se) căsători (religios). 7-9 vtir (Pop) A petrece la nuntă (2). 10 vi (Reg) A se pregăti de nuntă (1). 11 vi (Olt) A se tocmi prea mult. 12-14 vitr (Rar; d. animale) A (se) împerechea. corectată

NUNTÍ, nuntesc, vb. IV. Intranz. (Popular) 1. A se căsători, a face nuntă. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175. ♦ Tranz. A căsători pe cineva. Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616. 2. A participa la o petrecere de nuntă, a petrece la nunta cuiva. Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC. P. I 58. – Variantă: (regional) nuntá (PĂSCULESCU, L. P. 178) vb. I.

A NUNTÍ ~ésc pop. 1. intranz. 1) A petrece la nuntă. 2) A face nuntă; a se căsători. 2. tranz. A face să se căsătorească. /Din nuntă

nuntì v. 1. a serba nunta; 2. a se căsători.

nuntésc v. intr. Celebrez nunta, petrec la nuntă: noŭă zile aŭ nuntit nuntașiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

núntă s. f., g.-d. art. núnții; pl. nunți

núntă s. f., g.-d. art. núnții; pl. nunți

nuntí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntésc, imperf. 3 sg. nunteá; conj. prez. 3 nunteáscă

nuntí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntésc, imperf. 3 sg. nunteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nunteáscă

arată toate definițiile

Intrare: nuntă
substantiv feminin (F44)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nuntă
  • nunta
plural
  • nunți
  • nunțile
genitiv-dativ singular
  • nunți
  • nunții
plural
  • nunți
  • nunților
vocativ singular
plural
Intrare: nunti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nunti
  • nuntire
  • nuntit
  • nuntitu‑
  • nuntind
  • nuntindu‑
singular plural
  • nuntește
  • nuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nuntesc
(să)
  • nuntesc
  • nunteam
  • nuntii
  • nuntisem
a II-a (tu)
  • nuntești
(să)
  • nuntești
  • nunteai
  • nuntiși
  • nuntiseși
a III-a (el, ea)
  • nuntește
(să)
  • nuntească
  • nuntea
  • nunti
  • nuntise
plural I (noi)
  • nuntim
(să)
  • nuntim
  • nunteam
  • nuntirăm
  • nuntiserăm
  • nuntisem
a II-a (voi)
  • nuntiți
(să)
  • nuntiți
  • nunteați
  • nuntirăți
  • nuntiserăți
  • nuntiseți
a III-a (ei, ele)
  • nuntesc
(să)
  • nuntească
  • nunteau
  • nunti
  • nuntiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nunta
  • nuntare
  • nuntat
  • nuntatu‑
  • nuntând
  • nuntându‑
singular plural
  • nuntea
  • nuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nuntez
(să)
  • nuntez
  • nuntam
  • nuntai
  • nuntasem
a II-a (tu)
  • nuntezi
(să)
  • nuntezi
  • nuntai
  • nuntași
  • nuntaseși
a III-a (el, ea)
  • nuntea
(să)
  • nunteze
  • nunta
  • nuntă
  • nuntase
plural I (noi)
  • nuntăm
(să)
  • nuntăm
  • nuntam
  • nuntarăm
  • nuntaserăm
  • nuntasem
a II-a (voi)
  • nuntați
(să)
  • nuntați
  • nuntați
  • nuntarăți
  • nuntaserăți
  • nuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • nuntea
(să)
  • nunteze
  • nuntau
  • nunta
  • nuntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nuntă

  • 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căsătorie nuntire nuntit (s.n.) diminutive: nuntiță 3 exemple
    exemple
    • Bunicul Matei... nu putuse veni la nuntă. SADOVEANU, O. IV 301.
      surse: DLRLC
    • Aduceți-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă, cînd s-a însurat. CREANGĂ, O. A. 177.
      surse: DLRLC
    • Apoi mîndri, el și ea La biserică mergea. Dar cînd nunta se făcea, Vai de el, amar de ea! ALECSANDRI, P. P. 28.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Nuntă de argint = aniversare a 25 de ani de căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Nuntă de aur = aniversare a 50 de ani de căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Persoanele care iau parte la o nuntă; alai, cortegiu de nuntă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alai convoi cortegiu 4 exemple
    exemple
    • Se făcu un rîs de mila lor în toată nunta. ISPIRESCU, L. 40.
      surse: DLRLC
    • În toate părți se uita, Nunta că mi-o năzărea. PĂSCULESCU, L. P. 204.
      surse: DLRLC
    • metaforic Iată o nuntă de furnici trecea și ea tocmai atunci podul. CREANGĂ, P. 237.
      surse: DLRLC
    • metaforic Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un grierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
  • 3. regional Datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Băieții îmblă cu clopotul, cu buhaiul, cu biciul și cu fluierul, iar flăcăii cu nunta. ȘEZ. III 183.
      surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: nunte.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Singular refăcut după pluralul nunți (din limba latină nuptiae).
    surse: DEX '09 DEX '98

nunti nunta

  • 1. popular A face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cununa căsători 5 exemple
    exemple
    • După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62.
      surse: DLRLC
    • Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55.
      surse: DLRLC
    • figurat Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84.
      surse: DLRLC
    • figurat Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175.
      surse: DLRLC
    • Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A petrece la nuntă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC. P. I 58.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • nuntă
    surse: DEX '09 DEX '98