nuntă sf [At: CORESI, EV. 301 / V: (reg) numtă, ~nță / Pl: nunți, (îvp) ~te / E: sg refăcut după pl nunți (lat nuptiae)] 1-2 Căsătorie (religioasă) Si: nuntire (1-2), nuntit¹ (1-2), (ltm) nupțiu (1-2). 3 Ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei nunți (1) Si: (rar) nuntire (3), nuntit¹ (3). 4 (Îs) ~ de argint Aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. 5 (Îas) Petrecere la nunta (4) de argint. 6 (Îs) ~ de aur Aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie. 7 (Îas) Petrecere la nunta (6) de aur. 8 (Îs) Cămara ~nții Cameră a mirilor, în prima noapte după căsătorie. 9 (Reg; îs) Altă ~ Aceasta e cu totul altceva. 10 (Rar; îe) A da (cuiva) de ~ A bate tare pe cineva. 11 (Fig) Gălăgie. 12 (Fig) Scandal. 13 Împerechere a animalelor. 14 (Pex) Perioadă de împerechere a animalelor. 15 (Blg; îs) Haină de ~ Înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. 16 (Pop; îs) ~ta urzicilor Înflorire și maturizare a urzicilor, care în datinile populare, are loc într-o anumită zi, după care urzicile nu mai sunt bune de mâncat Si: (reg) măritarea urzicilor. 17 (Fig; d. câini; îe) A pleca cu ~ta A se ține haită după o cățea. 18 (Csc) Alai de nuntă (1) Si: nuntași. 19 Persoanele care fac parte din alaiul de nuntă Si: nuntași. 20 (Reg; d. oameni; îe) A fi ~ A fi în număr mare. 21 (Reg) Datină practicată la țară de sărbătorile Crăciunului și ale Anului Nou, constând dintr-un fel de reprezentație asemănătoare cu nunta (1). 22 (Reg) Text rostit la nuntă (21). corectat(ă)

NUNTĂ, nunți, s. f. 1. Ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii. Bunicul Matei... nu putuse veni la nuntă. SADOVEANU, O. IV 301. Aduceți-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă, cînd s-a însurat. CREANGĂ, O. A. 177. Apoi mîndri, el și ea La biserică mergea. Dar cînd nunta se făcea, Vai de el, amar de ea! ALECSANDRI, P. P. 28. ◊ Nuntă de argint = aniversare a 25 de ani de căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. Nuntă de aur = aniversare a 50 de ani de căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. 2. (Cu sens colectiv) Persoanele care iau parte la o nuntă (1) (v. nuntaș); alai, convoi, cortegiu. Se făcu un rîs de mila lor în toată nunta. ISPIRESCU, L. 40. În toate părți se uita, Nunta că mi-o năzărea. PĂSCULESCU, L. P. 204. ◊ (Metaforic) Iată o nuntă de furnici trecea și ea tocmai atunci podul. CREANGĂ, P. 237. Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un grierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87. 3. (Regional) Datină de sărbătorile crăciunului constînd dintr-un fel de reprezentație care imită nunta (1). Băieții îmblă cu clopotul, cu buhaiul, cu biciul și cu fluierul, iar flăcăii cu nunta. ȘEZ. III 183. – Pl. și: nunte (ALEXANDRESCU, P. 92).

NUNTĂ ~ți f. 1) Ceremonie de oficiere a unei căsătorii. 2) Petrecere organizată cu această ocazie. ◊ ~ de argint aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie. ~ de aur aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie. A face ~ a se căsători. 3) Totalitate a celor invitați la o nuntă; alaiul nunții; cortegiul nunții. 4) fig. pop. Învălmășeală gălagioasă; zarvă. [G.-D. nunții] /<lat. nuptiae

nuntă f. căsătorie și în special serbarea-i solemnă, cum și petrecerile cu acea ocaziune. [Singular refăcut după pl. nunți = lat. NUPTIAE].

núntă f., pl. (vechĭ și azĭ vest) e și (est) țĭ (lat. nûpta [part. f. d. nûbere, a se mărita], de unde s’a făcut * numptă [rămas în mrom. mumtă, lumtă], apoĭ nuntă; sard. nuntas. It. nozze, pv. nossas și fr. noces vine d. lat. nŭptiae, nuntă. D. rom. vine ung. nunta). Căsătorie, ceremonia căsătoriiĭ: asupra acesteĭ nunte (Cost. 1, 311). Cortegiu nuntașilor: trecea o nuntă. Iron. Nunta jidovească, mare hărmălaĭe, tămbălăŭ. Nuntă de argint, ziŭa de 25 de anĭ de la nuntă; nunta de aur, ziŭa de 50 de anĭde la nuntă (fiind mirii în vĭață).

numtă sf vz nuntă

nunta v vz nunti^[1] modificată

nunti [At: (cca 1662-1730) MAG. IST. III, 39/15 / V: (îrg) ~ta / Pzi: ~tesc / E: nuntă] 1-6 vtir (Pop) A (se) căsători (religios). 7-9 vtir (Pop) A petrece la nuntă (2). 10 vi (Reg) A se pregăti de nuntă (1). 11 vi (Olt) A se tocmi prea mult. 12-14 vitr (Rar; d. animale) A (se) împerechea. corectat(ă)

nunță sf vz nuntă

ARGINT I. sbst. 1 💎 Metal de coloare albă caracteristică, tare, foarte maleabil și ductil, nealterabil la aer; se atacă cu greu de acizi; se aliază mai ales cu cuprul și cu mercurul; simbol chimic Ag; se găsește în filoane printre rocele de porfir, gneiss, etc.; se întrebuințează la facerea monedelor, în bijuterie, și la fabricarea de diferite instrumente: curat ca ~ul; ban de ~; iubitor de ~, lacom de bani, sgîrcit; ~ lămurit, ~ strecurat, ‡~ ars, argint curat; 👉 ARS5 ¶ 2 Nuntă de ~ 👉 NUNTĂ ¶ 3 Pr. ext. Coloare argintie: o față mai albă ca ~ul crinului (EMIN.) ¶ 4 Ban. Maram. Mold. †Bani ¶ 5 ARGINT-VIU = MERCUR: parcă are argint-viu în el. II. ARGINȚI sm. pl. 🪙 Bani. III. ‡ARGINTURI sn. pl. Lucruri de argint: multe haine scumpe și ~uri au apucat (M.-COST.) [lat. argentum].

AUR sbst. 💎 1 Metal de coloare galbenă, uneori bătînd în alb-gălbuiu, roșcat sau verzuiu; e cel mai greu din toate metalele, afară de platină, mai ductil și mai tenace decît toate celelalte metale; nu e atacat decît de apa regală; se exploatează mai ales în stare nativă (la noi în Munții Apuseni); e întrebuințat la fabricarea monedelor, în bijuterie și la fabricarea de obiecte de artă; ~ lămurit, aur curat, neamestecat; proverb: tăcerea e de ~; ~ul și în gunoiu tot ~ rămîne ¶ 2 🪙 Monedă de aur ¶ 3 fig. Bogăție: setea de ~ ¶ 4 fig.: inimă de ~, se zice despre cineva bun la suflet; gură de ~, orator de seamă ¶ 5 fig. Epocă de ~, timp de strălucire al unei țări, al unei literaturi, etc. ¶ 6 Nuntă de ~ 👉 NUNTĂ ¶ 7 Cruce de aur în casă 👉 CRUCE 24 [lat. aurum].

NUNTA vb. I v. nunti.

NUNTI, nuntesc, vb. IV. Intranz. (Popular) 1. A se căsători, a face nuntă. După ce-or nunti, va aduce coconul mireasa la moștenirea lui. SADOVEANU, D. P. 62. Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. ◊ Fig. Lumina și cîntul nuntesc peste fire. GOGA, C. P. 84. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Să-mi prind eu peștișor, Să-mi nuntesc nunta cu el. PĂSCULESCU, L. P. 175. ♦ Tranz. A căsători pe cineva. Sîmbătă-l logodea, Duminică-l și nuntea. TEODORESCU, P. P. 616. 2. A participa la o petrecere de nuntă, a petrece la nunta cuiva. Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC. P. I 58. – Variantă: (regional) nunta (PĂSCULESCU, L. P. 178) vb. I.

A NUNTI ~esc pop. 1. intranz. 1) A petrece la nuntă. 2) A face nuntă; a se căsători. 2. tranz. A face să se căsătorească. /Din nuntă

nuntì v. 1. a serba nunta; 2. a se căsători.

nuntésc v. intr. Celebrez nunta, petrec la nuntă: noŭă zile aŭ nuntit nuntașiĭ.

nuntă s. f., g.-d. art. nunții; pl. nunți

nuntă s. f., g.-d. art. nunții; pl. nunți

nuntă s. f., g.-d. art. nunții; pl. nunți

nunti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, 3 sg. nuntește; imperf. 1 nunteam; conj. prez. 1 sg. să nuntesc, 3 să nuntească

nunti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, imperf. 3 sg. nuntea; conj. prez. 3 să nuntească

nunti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nuntesc, imperf. 3 sg. nuntea; conj. prez. 3 sg. și pl. nuntească

NUNTĂ s. (pop.) nuntire, nuntit.

NUNTĂ s. (pop.) nuntire, nuntit.

NUNTI vb. v. căsători, cununa.

nunti vb. v. CĂSĂTORI. CUNUNA.

nuntă (nunți), s. f. – Ceremonia de căsătorie, cununie. – Mr. numtă, lumtă, megl. nuntă, istr. nuntę. Lat. nuptiae (Pușcariu 1208; Candrea-Dens., 1260; REW 5999), cf. it. nozze (sard. nuntas, nunsas, cors. nonza), prov. nossas, fr. noces. Fonetismul nu este normal. S-a căutat să se explice rezultatul rom. prin încrucișarea lat. nuntiāre (Densusianu, Hlr., 127) sau plecînd de la pl. *nupți › nunți (Pușcariu; Byck-Graur 25). Cipariu, Arhiv., 469, urmat de Pascu, Beiträge, 11; Philippide, II, 660 și Scriban ar prefera să pornească de la lat. nupta, ipoteză care nu înlătură problema. Oricum, trebuie să se admită un infix nazal *nunptiae, fie prin încrucișare cu nuntiāre (cf. v. sard. nunça „întîlnire”), fie prin simplă propagare; și de la pl. numpți s-a putut trece la numți, mr. nunți. Uz general (ALR, I, 254). Der. nuntaș, s. m. (invitat la nuntă); nunți (var. nunti), vb. (a face nuntă); nuntit, s. n. (nuntă). – Din rom. provine mag. nunta (Edelspacher 20).

nunti, nuntesc, vb. IV (pop.) 1. a face nuntă, a (se) căsători, a (se) cununa; a se pregăti de nuntă. 2. a se tocmi prea mult, a se târgui. 3. (despre animale) a se împerechea.

cântec de nuntă v. cântec (I, 4); repertoriu (2).

nuntă, nunți s. f. (er.) 1. act sexual. 2. exces sexual.