18 definiții pentru nunțiu nunciu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NÚNȚIU, nunții, s. m. (În sintagma) Nunțiu papal (sau apostolic) = reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină (cu rang de ambasador) și în același timp pe lângă biserica națională (de obicei cu rang de arhiepiscop). [Var.: núnciu s. m.] – Din it. nunzio, lat. nuntius. corectată

nunțiu sm [At: ȘINCAI, HR. III, 287/8 / V: ~nciu / Pl: ~ii / E: lat nuntius, ger Nuntius, it nunzio] (Șîs ~ apostolic, apostolicesc sau papal) Reprezentant diplomatic permanent al papei într-o țară străină, asimilat ca rang ambasadorilor.

NÚNȚIU, nunții, s. m. Reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină, asimilat ca rang ambasadorilor. [Var.: núnciu s. m.] – Din it. nunzio, lat. nuntius.

NÚNȚIU, nunții, s. m. Reprezentant diplomatic al Vaticanului într-o țară străină. La unsprezece și jumătate vine eminența-sa nunțiul papal. VORNIC, P. 104. – Variantă: núnciu (BĂLCESCU, O. II 267) s. m.

NÚNȚIU s.m. Prelat-ambasador al papei într-o țară străină. [Pron. -țiu, var. nunciu s.m. / cf. germ. Nuntius, it. nunzio < lat. nuntius – mesager].

NÚNȚIU s. m. prelat-ambasador al Vaticanului într-o țară străină. (< it. nunzio, lat. nuntius)

NÚNȚIU ~i m. Reprezentant diplomatic al papei de la Roma într-o țară străină. /<it. nunzio, lat. nuntius[1]

  1. Var. nunciu LauraGellner

* núnțiŭ m. (it. nunzio, d. lat. nuntius, anunțător, nuntiare, a anunța). Ambasador al papeĭ. – Fals nunciŭ.

NÚNCIU s. m. v. nunțiu.

nunciu m. reprezentantul papei pe lângă un guvern.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

núnțiu [țiu pron. țĭu] s. m., art. núnțiul; pl. núnții, art. núnțiii (-ți-ii)

núnțiu s. m. [-țiu pron. -țiu], art. núnțiul; pl. núnții, art. núnțiii (sil. -ți-ii)[1]

  1. Var. nunciu LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NÚNȚIU s. (POL.) legat. (~ al papei într-un stat.)[1]

  1. Var. nunciu LauraGellner

NUNȚIU s. (POLITICĂ) legat. (~ al papei într-un stat.)

Intrare: nunțiu
  • pronunție: nunțĭu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nunțiu
  • nunțiul
  • nunțiu‑
plural
  • nunții
  • nunțiii
genitiv-dativ singular
  • nunțiu
  • nunțiului
plural
  • nunții
  • nunțiilor
vocativ singular
  • nunțiule
plural
  • nunțiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nunciu
  • nunciul
  • nunciu‑
plural
  • nuncii
  • nunciii
genitiv-dativ singular
  • nunciu
  • nunciului
plural
  • nuncii
  • nunciilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nunțiu nunciu

  • 1. (în) sintagmă Nunțiu papal (sau apostolic) = reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină, (cu rang de ambasador) și în același timp pe lângă biserica națională (de obicei cu rang de arhiepiscop).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: legat (s.m.) attach_file un exemplu
    exemple
    • La unsprezece și jumătate vine eminența-sa nunțiul papal. VORNIC, P. 104.
      surse: DLRLC

etimologie: