NUNȚIU s. m. (Adesea urmat de determinarea „apostolic”, „apostolicesc” sau „papal”) Reprezentant diplomatic permanent al papii, asimilat, ca rang, ambasadorilor. Este nunciu apostolicesc în curtea noastră. șincai, hr. iii, 287/8. Mai bine este să aștepte sosirea nunciului. cr (1829), 181¹/1, cf. ib. (1830), 101¹/1. Să aștepte sosirea nunciului Malaspina. bălcescu, m.v. 406. Ajunsese... la Blaj nunțiul apostolic de la Viena. barițiu, p. a. ii, 728, cf. i, 397. Brutti cere de la arhiepiscopul din Polonia, de la nunciul papal din acea țară..., să-i trimită mai mulți preoți catolici. xenopol, i. r. v, 115, cf. 41, cade, șăineanu, d. u. La unsprezece și jumătate vine eminența sa nunțiul papal. vornic, p. 104. – pl.: nunții. – Și: nunciu s. m. – Din lat. nuntius, germ. Nuntius, it. nunzio.