NUC s. m. 1. Arbore cu tulpina dreaptă și cu coroana rotată, cu frunze compuse, flori monoice și fructe comestibile (Juglans regia). cf. st. lex. 170. Am vîndut o vie... cu nuci și cu cireși în vie (a. 1686). uricariul, xxv, 278, cf. anon. car. Are toată hrana călugărească, poieni și livezi, nuci și alți pomi roditori. anon. cantac., cm i, 109, cf. gcr i, 357/1, coteanu, pl. 31, budai-deleanu, lex., clemens, baronzi, l. 139. Pe marginea uliței, deasupra zaplazurilor, atîrnau cîte-o jumătate din ramurile arborilor grădinelor..., șiruri de nuci cu frunze late. eminescu, n. 57. Uite-l, verde și rotund, Nucul din grădină! coșbuc, p. i, 261. Sub nucul de pe promenadă, așteptînd ora scăldatului, stau de vorbă c-un amic. f (1903), 159. Zadarnic plînge vîntul și nucii plîng, bătrînii, goga, p. 99, cf. 70, 104. Jos, sub nucul uriaș, Gruia adormise. iosif, v. 110, cf. id. p. 7. Bătrînii și copiii bat nucii pe la vii, cîmpuri și prin grădini. pamfile, s. t. 34, cf. pamfile-lupescu, crom. 133. Hai, Gheorghe, să ne așezăm sub nuc. bujor, s. 61, cf. 78. Andrei zări pe cineva venind spre nucul din fundul grădinii. hogaș, dr. ii, 71. Nucii bătrîni de lîngă șură țin umbră. rebreanu, i. 11. De multe ori... sta sub nucul din ograda boierească. galaction, o. 69. Nuci mari se ridicau dintre vii. sadoveanu, o. vii, 60, cf. 101. Lungul șir de nuci împînzeau cerul cu crăcile lor groase, strîmbe și negre. camil petrescu, o. i, 56. Sub rotatul nuc, în curte, Baș-vătaful stă la masă. v. rom. iunie 1954, 6. În grădina cu nuci și pruni de pe malul Dîmboviței, aduna vreo douăzeci de copii. tudoran, p. 46. Totul mirosea nespus de puternic: iarba grasă, frunzele amare ale nucului. t. popovici, se. 137, cf. h ii 11. Tu te duci, bădiță, duci Pe sub fagi și pe sub nuci! jarnik-bîrseanu, d. 109. Așa-mi zice frunza-n nuc. hodoș, p. p. 106. Nalt ca casa, Verde ca mătasa, Dulce ca mierea, Amar ca fierea (Nucul cu nucile). sbiera, p. 323. ◊ (Ca termen de comparație, sugerează vigoarea, aspectul impunător) De-ar fi badea ca ș-un nuc. jarnik-bîrseanu, d. 148. Bărbățelu-i ca ș-un nuc. id. ib. 464. Am bărbat cît un nuc. doine, 279. ◊ (Cu sens generic) Din muguri și frunze de nuc... se face cerneală. șez. xv, 93. Răsucind o țigară de tutun amestecată cu foi de nuc..., întrebă. brăescu, a. 31. Micșorarea suprafețelor ocupate astăzi de prun se va face în favoarea culturii mărului, pârului, nucului. bordeianu, p. 7. ◊ Nuc american (sau negru) = varietate de nuc (1) originară din America de Nord, cu lemnul negru, poros (Juglans nigra). cf. ds, ltr². Nuc (american) cenușiu = varietate de nuc (1) cultivată mai ales ca arbore ornamental (Juglans cinerea). cf. ds, ltr². Nuc alb = varietate de nuc (1) cultivată pentru lemnul său (Carya alba). cf. ds. ♦ Compus: (regional) nuc-de-mare = castan (Castanea vesca). teaha, c. n. 247. 2. Lemn de nuc (1). Masă de nuc. lb, cf. lm. Se opri în fața unui tînăr ce sta deoparte la o mescioară de nuc. vlahuță, o. a. iii, 9. Pătrunde timidă tristețea-nserării Pe mobile negre și triste de nuc. minulescu, v. 237, cf. 205. Stihurile ei sînt împăturite ca o rufărie foarte curată, aromată cu sulfină, într-un dulap adînc de nuc. arghezi, t. c. 79. Cade pe un scaun, cu coatele pe masa mare de nuc. camil petrescu, o ii, 470. La făgădăul de nuc Beau voinicii și se duc. jarnik-bîrseanu, d. 288. Cîntă cucu-n par de nuc, Vint-a vremea să mă duc. id. ib. 302. – pl.: nuci. – Și: (învechit, rar) noc s. m. man. gött. - Derivat regresiv de la nucă.

NUCĂ s. f. I. 1. Fructul de nuc (1), alcătuit dintr-un miez comestibil, închis într-o coajă lemnoasă, acoperită de o coajă cărnoasă verde care la maturitate se usucă și crapă. Găoci de nuci (cca 1705). gcr i, 357/6. Cu meșterșug tocmind într-o nucă metiutea iarbă pucioasă, o ascunde. cantemir, hr. 121, cf. budai-deleanu, lex., lb. Dacă vor fi nuci destule, atuncea și sămănăturile în creșterea și coacerea lor folos vor avea. calendariu (1814), 88/24. [Î]l voi hrăni cu miez de nucă. eminescu, n. 27, cf. id. o. iv, 74. Poruncește să-i aducă... un sac plin cu nuci. creangă, p. 101, cf. ispirescu, l. 71. Să tăiem coaja verde a nucei cu cuțitul, ca să putem gusta din sîmburele ei dulce. f (1906), 31. Coji verzi de nuci. antipa, p. 125. Arzi o nucă cu coajă și miez cu tot... și cu amestecul ce se dobîndește se ung bubele. pamfile, b. 17, cf. id. J. ii, 88, id. văzd. 92. Întrebuințarea coajei de nuc sau a nucilor verzi... la fire și lînă. pamfile-lupescu, crom. 128. Scăldătorile de frunze și coji verzi de nuci sînt reputate în popor pentru copiii scrofuloși și slăbiți. n. leon, Med. 53. Ești jucat de-o undă ce te-neacă Și de năluca apei, ca o nucă seacă? arghezi, c. o. 91. Miezul nucilor, pe lîngă substanțele grase și cele albuminoide, conține și cantități importante de vitamina B₁. bordeianu, p. 364. Bădiță... nimica nu-mi aduci, Fără sînul plin de nuci. jarnik-bîrseanu, d. 83. Frunză verde, nucă seacă. hodoș, p. p. 85, cf. șez. i, 141, alr i 882. La Crăciun se vede dacă-i bună nuca (= rezultatele trebuie apreciate la timpul potrivit, nu mai devreme). cf. zanne, p. i, 21. Tac, tac, Ca nucile-n sac, se spune, ironic, despre cei vorbăreți. cf. id. ib. 227. Omul se cunoaște din vorba sa, și nuca cea sacă din ușurința sa. id. ib. ii, 829. Patru frați într-un cojoc (Nuca). șez. xiii, 26. ◊ (Ca termen de comparație) Femelele depun, în etape, cîteva sute de ouă într-un cuib mare cît o nucă. c. antonescu, p. 134. Pentr-o mîndră cît o nucă. jarnik-bîrseanu, d. 434. Țițile ca nucile. șez, ii, 222, cf. zanne, p. ix, 495. Ai făcut o treabă cît o nucă, se spune, familiar, cuiva care a acționat greșit, care nu a ajuns la rezultatul scontat. cf. zanne, p. i, 229. ◊ (Cu determinări arătînd specia) Nuci de cele mari sau talie-nești. lb. Nuci turcești. com. din brașov. ◊ Expr. Cînd o face plopul nuci și răchita mere dulci = niciodată. cf. jarnik-bîrseanu, d. 272, zanne, p. i, 257. A se potrivi (sau a se nimeri, popular, a se lovi, a se lipi) ca nuca în perete (sau, rar, în gard) = a fi total nepotrivit. cf. baronzi, l. 44. Cîrpește o minciună care se potrivea ca nuca în părete. creangă, p. 47. Se lovi ca nuca în perete și vorba ta. ispirescu, l. 215. Arcul acela de la Filaret de pe Cîmpia Libertății, despre care el pretinde că l-a făcut în stil neogotic... se potrivește acolo ca nuca în perete. camil petrescu, o. ii, 396. Intervenția nevesti-si în discuția lor se potrivea ca nuca-n perete. galan, b. ii, 42, cf. com. din piatra-neamț, zanne, p. i, 228. ♦ (De obicei la sg.; folosit ca nume de materie) Miez de nucă (I 1). Mujdei de nucă. șez. viii, 39. Azi se coc în casă prăjituri pe ales și potcoave cu mac, nuci și lictar. f (1906), 7. În dulapul din sufragerie Un sfert de cozonac cu nucă. minulescu, v. 190. ♦ (Regional) Găoace de nucă (I 1). alr sn i h 213. ♦ (La pl.; adesea în construcția în nuci, ddrf, cade) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. Masalagii și pungași... jucau nuci. FILIMON, 0. I, 109, cf. DDRF, TDRG, CADE, h X 586. 2. Compuse: nucă-de-cocos sau (învechit) nuca-cocului = fructul comestibil al cocotierului. Robinson au făcut o gustare bună din aceste nuci-de-cocos. drăghici, r. 51/30. Întrebuința coaja nucii-cocului. id. ib. 101/21. În magia depărtării... vedea pădurile de smarald, penagile palmierilor, feriga gigantică, nucile-de-cocos. bart, e. 307. Multe triburi primitive au cuvinte deosebite pentru diversele specii... de nuci-de-cocos. vianu, m. 23. (Învechit și regional) Nucă-de-mare sau nucă-de-mușcată, nucă-tămîioasă = nucșoară (2). cf. lb, lm, morariu, pl. 463. În toată Europa occidentală se făcea deci o enormă consumație de piper, cuișoare, scorțișoară, ghimber, nucă-tămîioasă. oțetea, r. 108. Se întorceau cu... ghimber, scorțișoară, nucă-de-mușcată etc. id. ib. 122. Nucă-galică sau nucă-de-stejar, (regional) nucă-de-goron = gogoașă de ristic, v. ristic. cf. alexi, w., ltr², a i 26. Nucă-americană sau nucă-de-America = semințele comestibile ale arborelui Bertholletia excelsa, care crește în regiunea tropicală din America de Sud. (Rar) Nucă-amară = migdală. cf. lm. (Regional) Nucă-de-mare = castană. teaha, c. n. 247. Nucă-vomică = semințele toxice ale arborelui turta-lupului. cf. dm. ** p. ext. (Transilv.) Nucă-de-lac = cornaci (Trapa natans). cf. coteanu, pl. 15, KLEIN, D. 73, LB, POLIZU, LM, BARCIANU. II. p. anal. 1. (Regional) a) Parte la piciorul de dinapoi al calului, situată dedesubtul șoldului și în imediata apropiere a acestuia. dr. v, 320. b) (În sintagmele) Nuca genunchiului = rotulă. cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Nuca gîtului = ceafă. alexi, w. 2. Organ de mașină care servește la realizarea articulațiilor sferice. cf. ltr², dm, der. ♦ Șaibă, piuliță. Cf. lb. Pentru fire de bătătură nuca fusului, adică șaiba, se ia mai mică. ionescu-muscel, Fil. 255. ♦ (Regional; determinat prin „de la tigaie”) Bucată de oțel sau de fier, fixată în centrul piuliței, pe care se învîrtește capătul de jos al fusului de la crîngul morii. cf. alr sn i h 165. ♦ (Regional) Partea de jos a coarbei, în care se fixează sfredelul; broască (Groși-Baia Mare). alr ii 6 662/349. 3. (La pl.; în limbajul minerilor din Valea Jiului) Cărbuni de granulație mijlocie, de 10-20 mm. ltr. – pl.: nuci și (regional) nuce (alr i 882/49, 61, 75, 116, 259, 315, 375, 388, 394, 418, 528, 596, 684, 720, 940). – gen.-dat. nucii și (învechit) nucei, (regional) nuchii (alr ii 6 085/95). – Lat. nux, -cis.

COCOS s. m. (În sintagmele) Nucă de cocos = fructul cocotierului, al cărui suc lăptos se întrebuințează ca hrană și a cărui coajă este folosită în industrie. Lapte de cocos = sucul lăptos al nucii de cocos. Ulei de cocos = substanță grasă obținută prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. Unt de cocos = ulei de cocos supus rafinării și dezodorizării, folosit în alimentație. – Din germ. Kokos.

cocos sm [At: DRĂGHICI, R. 139/3 / V: coc, coco, ~cus / Pl: (rar) ~oși / E: ger Kokos] 1 (Îs) Nucă de ~ Fruct al cocotierului, al cărui suc lăptos se întrebuințează ca hrană și a cărui coajă este folosită în industrie. 2 (Îs) Lapte de ~ Suc lăptos al nucii de cocos. 3 (Îs) Ulei de ~ Substanță grasă obținută prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. 4 (Îs) Unt de ~ Ulei de cocos supus rafinării și dezodorizării, folosit în alimentație.

noc sm vz nuc

nuc sm [At: ST. LEX. 170 / V: (îvr) noc / Pl: nuci / E: drr nucă] 1 Pom fructifer originar din Asia, cu coroana bogată, flori monoice și frunze penat-compuse, având un miros pătrunzător, din care se extrag substanțe tanante și coloranți, fructe drupe cu miez comestibil (Juglans regia). 2 (Îs) ~ american (sau negru) Varietate de nuc (1) originară din America de Nord, cu lemnul negru, poros (Juglanus nigra). 3 (Îs) ~ (american) cenușiu Varietate de nuc (1) cultivată mai ales ca arbore ornamental (Juglans cinerea). 4 (Îs) ~ alb Varietate de nuc (1) cultivată pentru lemnul său (Carya alba). 5 (Reg; îc) ~-de-mare Castan (Castanea vesca). 6 Lemn de nuc (1) folosit la fabricarea mobilei.

nucă sf [At: (cca 1705) GCR I, 357/6 / Pl: nuci, (reg) nuce / G-D: nucii, (înv) nucei, (reg) nuchii / E: ml nux, -cis] 1 Fruct de nuc (1), alcătuit dintr-un miez comestibil, închis într-o coajă lemnoasă, acoperită de o coajă cărnoasă verde care la maturitate se usucă și crapă. 2 (Îe) Când o face plopul nuci și răchita mere dulci Niciodată. 3 (Îe) A se potrivi sau a se nimeri, (pop a se lovi, a se lipi) ca ~ca în perete (sau, rar, în gard) A nu se potrivi deloc. 4 (Lsg; folosit ca nume de materie) Miez comestibil de nucă (1). 5 (Reg) Găoace de nucă (1). 6 (Lpl; îcs) În ~ Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 7 (Îc) ~-de-cocos sau (înv) nuca-cocului Fruct comestibil al cocotierului. 8 (Îrg) ~-de-mare sau ~-de-mușcată, ~-tămâioasă Nucșoară (2). 9 (Îc) ~-galică sau ~-de-stejar, (reg) ~-de-goron Gogoașă de ristic. 10 (Îc) ~-americană sau ~-de-America Semințe comestibile ale arborelui Bertholletia excelsa, care crește în regiunea tropicală din America de Sud. 11 (Rar; îc) ~-amară Migdală. 12 (Reg; îc) ~-de-mare Castană. 13 (Îc) ~-vomică Semințe mature ale arborelui tropical turta-lupului, care conțin stricnină. 14 (Trs; pex; îc) ~-de-lac Cornaci (Trapa natans). 15 (Reg; pan) Parte la piciorul dinapoi al calului, situată dedesubtul șoldului și în imediata apropiere a acestuia. 16 (Atm; reg; pan; îs) ~ca genunchiului Rotulă. 17 (Atm; reg; pan; îs) ~ gâtului Ceafă. 18 (Pan) Piesă formată dintr-o tijă metalică terminată cu un cap sferic, care servește la realizarea articulațiilor sferice ale mașinilor. 19 (Pan) Șaibă. 20 (Pan) Piuliță. 21 (Reg; pan; șîs ~ de la tigaie) Bucată de oțel sau de fier, fixată în centrul piuliței, pe care se învârtește capătul de jos al fusului de la crângul morii. 22 (Reg; pan) Parte de jos a coarbei, în care se fixează sfredelul Si: broască. 23 (Pan; lpl; în limbajul minerilor din Valea Jiului) Cărbuni de granulație mijlocie, de 10-20 mm.

NUC sm. 🌿 1 Arbore, cu tulpina dreaptă, cu scoarța albicioasă, cu frunzele mari, al cărui fruct este „nuca”; frunzele sînt întrebuințate în medicină ca stimulante, febrifuge și antiscorbutice; lemnul, tare și greu, servește la fabricarea mobilelor; scoarța servește ca astringent; cu frunzele și învelișul verde ale fructului colorează femeile de la țară diversele lor țesături (Juglans regia) (🖼 3361): au crescut doi nuci foarte mîndri, cu frunzele și cu poamele de aur (SB.); ce e înalt cît casa, verde ca mătasea, dulce ca mierea, amar ca fierea? (ghicitoare despre ~) ¶ 2 Lemn de nuc: mobile de ~ [refăcut din pl. nuci, sg. *nucc < lat. n u x, nucem].

NUCĂ pl. (-ci) sf. 🌿 1 Fructul comestibil al nucului, de formă sferică, cu învelișul din afară verde și cărnos dedesubtul căruia e o coajă tare în care e închis miezul, alcătuit din patru sferturi (🖼 3362); de aci, patru frați într’un cojoc, ghicitoare despre „nucă”; (P): se potrivește, se lovește, se nemerește ca nuca în perete, nu se potrivește de loc: pe loc cîrpește o minciună care se potrivea ca nuca în părete (CRG.); spunînd numa la prostii și neghiobii nemerite ca nuca’n perete (CAR.); se lovi ca nuca în perete și vorba ta (ISP.); jocul în nuci, joc de copii cu nucile ¶ 2 ~-AMERICANĂ, fructul mare și globulos al unui arbore (Bertholletia excelsa) ce crește în regiunea tropicală din America de Sud; miezul comestibil e alb și oleaginos ¶ 3 ~-DE-COCOS 👉 COCOS [n u c].

NUCȘOARĂ, Mold. NUCUȘOARĂ (pl. -re) sf. 1 🌿 dim. NUCĂ ¶ 2 🌿 Fie-care din semințele aromatice ale unui arbore (Myristica moschata) (🖼 3363) din ținuturile tropicale; aceste semințe sînt întrebuințate în medicină și ca condiment: tronc! că mi-o dat nucușoară în ochi (ALECS.) ¶ 3 🌿 = CLOCOTICI² ¶ 4 🐦 = CODROȘ.

NUCȘOR, NUCULEȚ, NUCUȚ sm. 🌿 dim. NUC.

COCOS s. m. (Mai ales în expr.) Nucă de cocos = fructul cocotierului, al cărui suc gustos se întrebuințează ca hrană, iar coaja, fiind alcătuită din fibre de o rezistență specială, este folosită în industrie. Lapte de cocos = sucul lăptos al acestui fruct.

NUC, nuci, s. m. Arbore mare cu coroană bogată, rotată, cu frunze compuse avînd un miros pătrunzător; fructele sînt comestibile, iar lemnul se întrebuințează la fabricarea mobilelor, a furnirului etc. (Juglans regia). Nuci mari se ridicau din vii, și un grangur cînta în pacea satului. SADOVEANU, O. VII 60. La nucii din livezi m-am dus, Să văd ce e prin vale. COȘBUC, P. II 215. Pe marginea uliței, deasupra zaplazurilor, atîrnau șiruri de nuci cu frunze late. EMINESCU, N. 57. Tu te duci, bădiță, duci Pe sub fagi și pe sub nuci! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 109.

NUCĂ, nuci, s. f. 1. Fructul nucului, cu miezul comestibil, învelit într-o coajă lemnoasă tare, acoperită de o coajă cărnoasă verde, care, după coacere, crapă și se usucă. Întocmai ca nuca veche era și fața lui. DUMITRIU, N. 91. Legă pe țigancă de coadele cailor, împreună cu un sac de nuci. ISPIRESCU, L. 71. Copii eram noi amîndoi, Frate-meu și cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam și înhămam la el Culbeci bătrîni cu coarne. EMINESCU, O. IV 74. ◊ Expr. A se potrivi (sau a se lovi) ca nuca-n perete = a nu se potrivi de loc. Pe loc cîrpește o minciună, care se potrivea ca nuca în părete. CREANGĂ, P. 47. 2. (În expr.) Nucă de cocos = fructul comestibil al cocotierului. Vedea pădurile de smarald... nucile de cocos, ciorchinii de banane, lianele și orhideele, îmbrățișînd copacii seculari. BART, E. 307. Nucă vomică = semințele unui arbore sălbatic răspîndit în India, Australia, Indochina etc. din care se extrag substanțe utilizate în farmacie și în industria chimică. 3. Piesă formată dintr-o tijă metalică filetată la un capăt și terminată la celălalt cu un fus sferic, servind la realizarea legăturii de articulație dintre două organe de mașină.

COCOS s.m. Nucă de cocos = fructul cocotierului, care conține un suc hrănitor și fibre textile întrebuințate în industrie; lapte de cocos = suc lăptos extras din nuca de cocos. [< germ. Kokos, cf. fr., port. cocos].

COCOS s. m. fructul cocotierului. ♦ nucă de ~ = fructul cocotierului, drupă conținând un suc lăptos hrănitor și alte produse alimentare și textile. (< germ. Kokos)

COCOS m.: Nucă de ~ fruct comestibil al cocotierului. Lapte de ~ suc lăptos extras din fructul cocotierului. Ulei de ~ substanță grasă extrasă din fructul cocotierului și folosită la fabricarea săpunurilor de toaletă. /<germ. Kokos

NUC nuci m. 1) Pom fructifer cu tulpina viguroasă, cu coroana rotată, cu frunze mari, aromatice, cu fructe drupe, ce au un miez comestibil, bogat în grăsimi și vitamine, al cărui lemn este folosit în industrie. 2) Lemnul acestui arbore. /Din nucă

NUCĂ nuci f. 1) Fructul nucului. Miez de ~. ◊ A se potrivi (sau a se lovi) ca ~a în perete a nu corespunde deloc. 2) Miezul acestui fruct. Ulei de ~. 3): ~ de cocos fruct al cocotierului; cocos. ~ galică gogoașă de ristic. [G.-D. nucii] /<lat. nux, ~cis

nuc m. pom ce face nuci: din lemnul său se fabrică mobile de lux, iar cu frunzele și învelișul verde colorează țărancele țesăturile lor (Juglans regia). [Lat. NUCUS].

nucă f. 1. rodul nucului constând într’o migdală Închisă într’o coajă tare: din nucă se extrage un uleiu bun de mâncare (unt de nucă); 2. excrescență lemnoasă pe unii arbori: nuci de stejar; 3. Anat. nuca genuchiului, rotula. [Formă trasă din masc. nuc].

nuc m. (d. nucă). Un mare și frumos arbore amentaceŭ cu frunze marĭ late care produce nucĭ (júglans régia). – Din lemnu luĭ se fac mobile, din nucĭ se scoate uleĭ, ĭar din învelișu verde al nucilor scot țărancele coloarea cafenie.

núcă f., pl. ĭ (lat. nux, nŭcis, nucă, ca falcă d. falx; it. nóce, sard. nuge, pv. notz, fr. noix, cat. nou, sp. nuez, pg. noz). Fructu nuculuĭ, învălit în doŭă găocĭ tarĭ cînd e copt și uscat (V. cocos). Ca nuca’n părete, de loc, foarte nepotrivit, vorbind de o vorbă, o glumă: s’a prins ca nuca’n părete.

nuc s. m., pl. nuci

nucă s. f., g.-d. art. nucii; pl. nuci

nucă-americană (sămânță comestibilă a unui arbore) s. f., g.-d. art. nucii-americane; pl. nuci-americane

nucă-de-cocos (fruct al cocotierului) s. f., g.-d. art. nucii-de-cocos; pl. nuci-de-cocos

nucă-de-stejar (gogoașă de ristic) s. f., g.-d. art. nucii-de-stejar; pl. nuci-de-stejar

nucă-galică (gogoașă de ristic) s. f., g.-d. art. nucii-galice; pl. nuci-galice

nucă-vomică (sămânță toxică) s. f., g.-d. art. nucii-vomice; pl. nuci-vomice

nuc s. m., pl. nuci

nucă s. f., g.-d. art. nucii; pl. nuci

!nucă-americană (sămânță comestibilă a unui arbore) s. f., g.-d. art. nucii-americane; pl. nuci-americane

!nucă-de-cocos (fruct al cocotierului) s. f., g.-d. art. nucii-de-cocos; pl. nuci-de-cocos

!nucă-de-stejar (gogoașă de ristic) s. f., g.-d. art. nucii-de-stejar; pl. nuci-de-stejar

!nucă-galică (gogoașă de ristic) s. f., g.-d. art. nucii-galice; pl. nuci-galice

!nucă-vomică (sămânță toxică a unui arbore) s. f., g.-d. art. nucii-vomice; pl. nuci-vomice

nuc s. m., pl. nuci

nucă s. f., g.-d. art. nucii; pl. nuci

nucă americană s. f. + adj.

nucă de cocos s. f. + prep. + s. m.

nucă vomică s. f. + adj.

nucă-de-stejar s. f.

nucă-galică s. f.

nuc (nuci), s. m. – Pom fructifer cu fructe rotunde cu coajă tare. – Mr. nuc, nucă, megl. nucă, istr. nuc. Lat. nux, nŭcis (Pușcariu 1197; Candrea-Dens., 1252; REW 6009), cf. it. noce, prov. notz, fr. noix, cat. nou, sp. nuez, port. noz, toate numele fructului. În rom. și la alte nume de arbori, m. a fost asimilat pentru arbore, iar f. pentru fruct, cf. măr, păr, prun, etc. – Der. nucă, s. f. (fructul de nuc); nucar, s. m. (gaiță-de-munte, Nucifraga caryocatactes); nucet, s. n. (mulțime de nuci), cu suf. -et (sau de la nŭcētum după Pușcariu 1198; Candrea-Dens., 1254; REW 5981); nucșoară, s. f. (un condiment asemănător cu nuca, Myristica moschata; plantă, Staphilea pinnata; pasăre, Ruticilla phoenicura).

nuci de cocos (it. blocchi di legno coreani; engl., fr. temple blocks; germ. Tempelblöcke), instrument idiofon de origine coreană, introdus în orch. simfonică de compozitorii amer. care, la rândul lor, l-au preluat din muzica de jazz*. Instr. este format din 4-7 blocuri de lemn (ovale, turtite, în formă de scoică), scobite înăuntru, cu câte o deschizătură în partea din față și fixate pe un suport. Dimensiunile diferă de la un bloc la altul și din această cauză sunetele au diferite înălțimi.

NUCI, com. în jud. Ilfov, situată în Câmpia Vlăsiei, pe râul Ialomița; 2.901 loc. (2000). Expl. de balast. Schitul Balamuci (sec. 17), cu biserică refăcută în 1752 (în satul Balta Neagră), Biserica Sf. Alexandru (1780-1783), în satul N.; conac (sec. 17), în satul Micșuneștii Mari.

NUC (< nucă) s. m. Arbore din familia juglandaceelor, înalt de 18-20 m, cu frunze penat-compuse cu 5-9 foliole late, eliptice, și fructul o drupă su sămânța comestibilă (Juglans regia). Frunzele și cojile de nuci au variate întrebuințări în medicina tradițională (în diabet, ca tonic, pentru combaterea sudorației și a diareii etc.). Cojile verzi și frunzele sunt folosite la vopsirea fibrelor naturale într-o gamă largă de nuanțe. Lemnul de n. este folosit în ind. mobilei.

NÚCĂ (< lat. nux, nucis) s. f. 1. Fructul nucului, uscat, indehiscent, monosperm, cu pericarpul tare, bogat în grăsimi (52-77%), proteine (12-25%) și vitamine. ◊ N. de cocos = cocos. N. vomică = nume dat semințelor mature ale unui arbust tropical (Strychnos nuxvomica) care conțin stricnină. Tinctura este folosită ca aperitiv amar, excitant al secrețiilor gastrice și stimulent al secrețiilor gastrointestinale. 2. (TEHN.) Organ de mașină format dintr-o tijă și un cap sferic, folosit pentru realizarea articulațiilor sferice (mecanismul de direcție la autovehicule).

JUGLANS L., NUC, fam. Juglandaceae. Gen originar din America de N, Asia Mică, China, Japonia, peste 15 specii, arbori ornamentali cu trunchi gros, măduva întreagă, coroană largă, de obicei rotundă. Flori unisexuat-monoice, apar înaintea frunzelor, cele mascule grupate în amenți simpli, laterali, iar cele femele terminale. Perigonul este format din 5-6 foliole. Fruct, drupă cu 2 valve. Frunze imparipenat-compuse, cu 23 foliole, eliptice, ovate pînă la lanceolate, cu margini întregi sau serate.

Juglans cinerea L. « Nuc cenușiu ». Arbore ornamental eu scoarță cenușie, tulpină dreaptă, înaltă pînă la 25 m. Frunze verzi-închis, cu 11-19 foliole, serate, pubescente, toamna devin galbene. Lujerii pubescenți și glanduloși ca și partea inferioară a frunzelor. Fructe, cîte 2-5, în ciorchine pendent.

Juglans nigra L. « Nuc negru ». Specie cu tulpină dreaptă, cilindrică, înaltă pînă la 50 m, scoarță brun-închis, formează devreme ritidom. Coroană rotundă, lujerii pubescenți. Frunze de pînă la 60 cm lungime, cu 9-25 foliole, ovat-lanceolate, acuminate, serate pe margini, pubescente pe partea inferioară. Fructe sferice.

Juglans regia L. « Nuc comun ». Specie cu frunze alterne, cu 5-9 foliole ovate, întregi pe margini. Art»ore înalt de pînă la 30 m, scoarță cenușie, coroana sferică.

a se lovi ca nuca în perete expr. a fi complet / total nepotrivit, a nu se potrivi deloc.

a se potrivi ca nuca-n perete a fi nepotrivit, a fi deplasat.

NUCĂ s. I. (BOT.) nucă de cocos = cocos. II. (TEHN.) rotulă.

NUCĂ DE MARE s. v. nucșoară.

NUCĂ DE MUȘCATĂ s. v. nucșoară.

NUCĂ TĂMÂIOASĂ s. v. nucșoară.

NUCĂ s. (TEHN.) rotulă.

nucă de mușcată s. v. NUCȘOARĂ.

nucă tămîioasă s. v. NUCȘOARĂ.