NOVELE s. f. pl. (jur.) dispoziții suplimentare de drept roman care se adăugau la o lege. (< fr. novelles, lat. novelae)

Novele pl. legile împăratului Justinian, cari formează ultima parte a dreptului roman, numite la noi în vechime Nearale.

NOVĂ, nove, s. f. Stea variabilă explozivă, a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova.

NOVELĂ¹, novele, s. f. (Jur.) Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din lat. novellae.

novală sf vz nuvelă

novă sf [At: DN / Pl: ~ve / E: fr nove] Stea variabilă a cărei strălucire crește brusc, pentru un interval între câteva ore și câteva zile, cu 10-13 mărimi stelare, pentru a reveni apoi încet și, adesea, cu fluctuații, la strălucirea inițială.

noveală sf vz nuvelă

novelă¹ sf [At: PRAVILA (1814), 126/24 / Pl: ~le / E: lat novellae] (Jur) Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară.

novelă² sf vz nuvelă

nuvelă sf [At: ȚICHINDEAL, F. 324/16 / V: nov~, novală, noveală / Pl: ~le, (înv) ~li / E: fr nouvelle] 1 (Asr) Noutate (8). 2 (Îrg) Ziar. 3 Specie literară a genului epic în proză, de proporții mai mici și cu o structură mai puțin complexă decât a romanului, dar mai amplă decât a schiței, înfățișând un episod din viața unuia sau a mai multor personaje Si: (înv) noutate (9).

*NOVELĂ = NUVELĂ [it.].

*NUVELĂ (pl. -le) sf. 1 📝 Roman foarte scurt, povestire, narațiunea unei întîmplări interesante sau amuzante ¶ 2 Noutate, știre [fr.].

NOVĂ, nove, s. f. Stea variabilă a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova.

NOVELĂ¹, novele, s. f. Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din lat. novellae.

NOVELĂ¹ s. f. v. nuvelă².

NOVELĂ², novele, s. f. (Învechit) Noutate, știre. Deși ți-am scris îndată ca să cercetezi mai cu de-amănuntu această novelă, ai tăcut cu totul. KOGĂLNICEANU, S. 207. – Variantă: nuvelă (GHICA, A. 352) s. f.

NUVELĂ², nuvele, s. f. Compunere literară în proză, mai puțin complexă decît romanul, înfățișînd un fragment caracteristic din viața unor personaje prezentate în mediul lor social; specie a genului epic reprezentată prin această compunere. Nuvelele și schițele ce alcătuiesc culegerea... fac impresia unor detalii dintr-o frescă uriașă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/1. – Variantă: novelă (C. PETRESCU, C. V. 145) s. f.

NUVELĂ¹ s. f. v. novelă².

NOVĂ s.f. Tip de stea a cărei mărime crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. [< fr. nova].

NOVELĂ s.f. 1. (Jur.) Dispoziție suplimentară de drept roman care se adăuga la o lege. 2. V. nuvelă. [< fr. novelles, lat. novelae].

NUVELĂ s.f. Specie a genului epic în proză, mai redusă decît romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje pe care le prezintă în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social, urmărind un conflict unic, concentrat. [Var. novelă s.f. / < fr. nouvelle, cf. it. novella – povestire < lat. novella – lucru nou].

NOVĂ s. f. stea a cărei strălucire crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. (< fr., lat. nova)

NUVELĂ s. f. specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje prezentate în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social. (< fr. nouvelle, it. novella)

NOVĂ ~e f. Stea variabilă, a cărei strălucire crește brusc și apoi scade treptat până la intensitatea inițială. /<fr. nova

NUVELĂ ~e f. Creație literară epică în proză, mai complexă și mai amplă decât schița, mai simplă și mai redusă ca proporții decât romanul, în care este redat un eveniment caracteristic din viața unuia sau mai multor personaje. ~ umoristică. [G.-D. nuvelei] /<fr. nouvelle. it. novella

nuvelă f. 1. prima știre despre ceva recent; 2. povestire scurtă, roman în miniatură.

* novélă f., pl. e (lat. novella). Pl. Ultimele legĭ din codu luĭ Justinian, numite în vechime la noĭ nearale (după ngr. și vgr. neará). V. nuvelă.

* nuvélă f., pl. e (fr. nouvelle, d. lat. pop. novella, pl. n. devenit sing. f. și care înseamnă „lucrurĭ noŭă”, d. novellus, nouț, dim. d. novus, noŭ. V. novelă, nuĭa). Fam. Noutate, informațiune noŭă. Maĭ des. Narațiune scurtă despre niște persoane și care, dezvoltată mult, poate deveni romanț.

novă s. f., g.-d. art. novei; pl. nove

novelă (jur.) s. f., g.-d. art. novelei; pl. novele

nuvelă s. f., g.-d. art. nuvelei; pl. nuvele

novă s. f., g.-d. art. novei; pl. nove

novelă (jur.) s. f., g.-d. art. novelei; pl. novele

nuvelă s. f., g.-d. art. nuvelei; pl. nuvele

novă s. f., g.-d. art. novei; pl. nove

novelă (jur.) s. f., g.-d. art. novelei; pl. novele

nuvelă s. f., g.-d. art. nuvelei; pl. nuvele

nuvelă

nuvelă, -le.

NUVELĂ (< fr. nouvelle; it. novella, noutate, nuvelă) Creație epică în proză, cu o acțiune mult mai dezvoltată ca a schiței, pusă pe seama mai multor personaje, ale căror caractere se desprind dintr-un puternic conflict și printr-o intrigă mai complexă. Dimensional, nuvela se situează între schiță și roman, la origine, ea confundîndu-se cu povestirea. Nuvela apare în literatura italiană încă din secolul al XIII-lea, termenul nuvelă fiind folosit în Decameronul lui Boccacio. La început, tematica nuvelei și-a avut sorgintea în literatura anecdotică medievală, în povestirile populare. Epoca ei de înflorire este secolul al XIX-lea, ilustrată de scriitori ca G. de Maupassant, A. Cehov, M. Twain, J. London ș.a. Ca specie, nuvela poate fi romantică (ex. O alergare de cai, Zoe de C. Negruzzi; Buchetiera de la Florența de V. Alecsandri); realistă (Moara cu noroc, Gura satului, Vecinii de I. Slavici); naturalistă (Culcușul de L. Rebreanu); umoristică (Călătorului îi șade bine cu drumul de I.Al. Brătescu-Voinești; Înzăpeziții, Timotei Mucenicul, Învingătorul lui Napoleon, de D.D. Pătrășcanu), iar după tematica ei, psihologică (O făclie de Paști de I.L. Caragiale), de caracter (Domnul Vucea, Hagi Tudose de B.Șt. Delavrancea), istorică (Sobiețchi și Românii, Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi), socială (Lîngă apa Vodislavei de Gala Galaction). Nuvela se caracterizează prin calități de concentrare, de măsură și de stăpînire a efectelor fără alunecări în digresiuni de tot felul. Tehnica ei compozițională se bazează pe eliminare și pe selectare. Arta nuvelistului constă în a sugera cît mai multă viață intr-un spațiu relativ restrîns și cu o mare economie de amănunte. Datorită acestor cerințe acțiunea nuvelei începe foarte aproape de deznodămînt, antecedentele din viața personajelor fiind succint narate în expozițiune. De asemenea, intriga nuvelei nu rezultă din acumulare de incidente variate sau digresiuni, ci întotdeauna din situații și incidente „limită”, cu ajutorul cărora se pot contura adînc caracterele, chiar într-un spațiu destul de concentrat. Cu materiale faptice puține, dar cu multă măiestrie organizate, se conturează caracterele personajelor care rămîn adînc întipărite și-și păstrează vigoarea și prospețimea.

NÓVĂ (< fr. {i}; {s} lat. nova [stella] „[stea] nouă”) s. f. Stea variabilă explozivă, a cărei strălucire crește puternic, relativ brusc (în câteva ore sau câteva zile), după care revine treptat la strălucirea inițială (într-un interval de timp care poate ajunge până la câțiva ani). Până în prezent au fost observate câteva sute de n.

NUVÉLĂ (< fr., it.) s. f. Specie epică, cultivată îndeosebi în literatura modernă, înfățișând, într-un cadru mai restrâns în raport cu romanul, un episod semnificativ din viața unuia sau a mai multor personaje. A apărut în Evul Mediu, în literatura italiană, căpătând strălucire prin creația lui Boccaccio. Din sec. 19 specia s-a dezvoltat, în special prin adâncirea observației și a analizei psihologice, dar și prin varietatea tematică. Au scris n. scriitori ca P. Merimée, G. de Maupassant, Cehov, Turgheniev, M. Twain, Th. Mann, St. Zweig, G. Grass, iar în literatura română, C. Negruzzi, Al. Odobescu, I. Slavici, I.L. Caragiale, L. Rebreanu, M. Eliade, M. Preda, D.R. Popescu, Șt. Bănulescu, F. Neagu ș.a.

NUVELĂ s. v. noutate.

NUVELĂ s. (LIT.) (înv.) noutate. (A publicat o ~.)

NUVELĂ s. (LIT.) (înv.) noutate. (A publicat o ~.)

nuvelă s. v. NOUTATE.

nóvă, s.f. Soi de viță-de-vie cu struguri albi (cultivată preponderent în zona Tăuți, Cicârlău). – Din magh. nova (MDA).

novă, s.f. – Soi de viță-de-vie cu struguri albi, cultivată în zona Tăuți, Cicârlău (Crâncău, 2013). – Din magh. nova (MDA).

NOVĂ s. f. Stea variabilă a cărei strălucire crește brusc (între cîteva ore și cîteva zile) cu 10-13 mărimi stelare, pentru a scădea apoi încet și, adesea, cu fluctuații. cf. DN. După rapiditatea declinului..., novele se împart în nove lente și nove rapide. LTR². Novele fac parte din grupul mai larg al stelelor variabile explozive. ib. În prezent, se cunosc cîteva sute de nove. DER. – pl.: nove. – Din fr. nove.

NOVELĂ¹ s. f. (În dreptul roman) Dispoziție suplimentară, care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară. O deosebită novelă a împăratului Leon... nu să află în rîndul celoralalte novele și să înțelege că acea novelă nu s-au făcut decît spre schimbarea și prefacerea obiceiurilor celor vechi. PRAVILA (1814), 126/24, cf. 34/23. Scrie novela aceaia că, deacă să va întîmpla să moară bărbatul... MAN. JUR. (1814), 112. Să citim novela 131 care delimită jurisdicțiunea... patriarcului Constantinopolei (a. 1865). URICARIUL, X, 374. – pl.: novele. – Din lat. novellae.

NUVELĂ s. f. 1. (Astăzi rar) Noutate (II 2). Aduc noao novele de pace. țichindeal, f. 324/16. Cu alții iar cum să-ntîlnesc Ceva noveli le vorbesc. mumuleanu, c. 144/18. Negreșit că vei fi aflat această novelă mai nainte pînă să ajungă scrisoarea mea. cr (1829), 239²/17. Să cercetezi mai cu de-amănuntul această novelă. kogălniceanu, s. 207. Vezi că scrisorile mele sînt un jurnal în care însemnez nuvelele de toată ziua și de tot ceasul. bălcescu, ap. ghica, a. 352. Le aduce nuvele că Europa le promite ajutorul necesar spre a se libera de tirani. filimon, o. ii, 268. I-au zis că știrea o are încă cu curierul de ieri, dar nu au voit să-i ducă o nuvelă neplăcută. LĂCUSTEANU, a. 95, cf. SEVERIN, S. 90, C. PETRESCU, î. i, 49. ♦ (Învechit și regional) Ziar. Novala anglicească Times face... însămnarea următoare. gt (1838), 24²/31. Ce mai zicea pe la novele (gazete) despre sosirea reghimentului. f (1903), 20/1, cf. coman, gl. Tăt acęę novęli o cet’ești. alr ii 2 988/310, cf. 3 756/36, teaha, c. n. 247. 2. Povestire în proză aparținînd genului epic, de proporții mai mici și cu o structură mai puțin complexă decît romanul, dar mai mare și mai amplă decît schița, înfățișînd un episod din viața unuia sau mai multor personaje; (învechit) noutate (II 3). A tradus cîteva romanțuri și novele morale. cr (1830), 340²/33, cf. heliade, d. j. 6/24. Pe acest temei, în formă de novelă, vom reproduce... acest eveniment important. asachi, s. l. ii, 45. Este mult timp de cînd îmblu cu această nuvelă... căutînd o clasă de oameni ca să le-o dedic. filimon, o. i, 93. Iată două novele... care nu au fost încă publicate. alecsandri, s. 13. Leon Negruzzi... a scris mai multe novele. maiorescu, cr. ii, 332. Și-au adus aminte de o novelă a lui Constantin Negruzzi. conv. Lit. xi, 82. Printr-o claie prăfuită de cărți vechi... am dat peste un volum mai nou: Novele cu șase gravuri. eminescu, g. p. 1. Novela se dezvoaltă într-o formă pur epică. f (1897), 618, cf. 191. A scris nuvele, glume țărănești și romanuri. ib. (1903), 176/1, cf. 550/1. Novele și... romanuri cu ilustrații teribile. d. zamfirescu, v. ț. 63, cf. brătescu-voinești, Î. 2. Intră în librărie și ceru un volum de nuvele, foarte cetit pe vremea aceea. agîrbiceanu, a. 39, cf. severin, s. 90. O revistă de avantgardă îi publicase o novelă. c. petrescu, c. v. 145, cf. contemp. 1949, nr. 162, 2/4, ib. 1962, nr. 796, 1/3. Într-o nuvelă cum este Toderică de C. Negruzzi, cele mai multe din acțiunile eroului sînt puse în legătură prin mai mult ca perfect cu acțiuni ce au premers. vianu, m. 235. O bună nuvelă ar putea spulbera această greșită idee mai bine decît ar putea-o face zeci de articole de specialitate. tribuna, 1962, nr. 267, 2/2. ♦ Specie a genului epic reprezentată prin acest fel de povestiri. Vechii editori... ostracizau nuvela care, timp de două decenii și ceva, aproape n-a mai fost cultivată de scriitori. contemp. 1948, nr. 104, 13/5, cf. ib. 1950, nr. 184, 5/1. – pl.: nuvele și (învechit) nuveli. – Și: novelă, (regional) novală, noveală (alr ii 3 756/36) s. f. – Din fr. nouvelle. – Novelă, noveală < it. novella, lat. novella, germ. Novelle.