normare sf [At: LEG. EC. PL. 74 / Pl: ~mări / E: norma] 1 Supunere la o normă (2). 2 Determinare a timpului necesar pentru realizarea unui produs. 3 Stabilire a regulilor după care urmează să se desfășoare o activitate. 4 Determinare a cantității de materiale necesare pentru realizarea unui produs. 5 (Îs) ~ tehnică Stabilire a normelor (12) tehnice. 6 Fixare a numărului de salariați precum și a atribuțiilor și a remunerației ce revine fiecăruia, în cadrul unei întreprinderi, al unei ramuri etc.

NORMARE, normări, s. f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. Scopul principal al normării muncii în societatea socialistă este determinarea timpului de lucru necesar a fi cheltuit pentru unitatea de produs și stabilirea măsurii,în care contribuie fiecare muncitor la munca colectivă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 73.

NORMARE s.f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. [< norma].

NORMA, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau a unei cantități de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.

norma vt [At: BARCIANU / Pzi: ~mez / E: normă] 1 A supune unei reguli. 2 A stabili cât trebuie lucrat într-o unitate de timp. 3 A stabili cantitatea fixă de materie primă, combustibil etc. care trebuie să fie folosită în procesul de producție și care nu trebuie să fie depășită.

NORMA, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.

NORMA, normez, vb. I. Tranz. A stabili norma unei anumite lucrări sau pentru un domeniu de activitate tehnico-economic.

NORMA vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ. normen, normieren, rus. normirovati].

NORMA vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă)

A NORMA ~ez tranz. A face să corespundă unei norme. /Din normă

normare s. f., g.-d. art. normării; pl. normări

normare s. f., g.-d. art. normării; pl. normări

normare s. f., g.-d. art. normării; pl. normări

norma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. normez, 3 normează; conj. prez. 1 sg. să normez, 3 să normeze

norma (a ~) vb., ind. prez. 3 normează

norma vb., ind. prez. 1 sg. normez, 3 sg. și pl. normează

NORMARE s. f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. 1. Stabilire a regulilor după care urmează să se desfășoare o activitate. cf. norma (1). Ministerul Finanțelor... avizează asupra propunerilor ministerelor în legătură cu organizarea și normarea evidenței contabile. LEG, EC. PL. 74 cf. DM, DER. 2. Determinare a cantității de materiale și a timpului necesar pentru realizarea unui produs. cf. norma (2). Normarea consumului de materii prime și materiale este o necesitate imperioasă a economiei socialiste. LUPTA DE CLASA, 1962, nr. 1, 14. Normarea muncii pe baze științifice este o condiție importantă... a unei salarizări corespunzătoare muncii depuse. DER. ◊ Normare tehnică = stabilire a normelor tehnice. cf. normă (3). Lucrarea cuprinde teme cu privire la... organizarea muncii și normarea tehnică. SCÎNTEIA, 1962, nr. 5 403. 3. Fixarea numărului de salariați precum și a atribuțiilor și a remunerației ce revine fiecăruia, în cadrul unei întreprinderi, al unei ramuri etc. Fixarea conducerii și normarea organelor de execuție se face prin decizia ministrului. LEG. EC. PL.107, cf. 113, 207, 209. – pl.: normări. – v. norma.

NORMA vb. I. Tranz. 1. A face să se conformeze unei reguli, a supune unei norme (2). cf. barcianu, v., lm, alexi, w. Au existat însă și înainte de acest prag români care au vorbit și au scris îngrijit și frumos, care au căutat să normeze expresia. l. rom. 1959, nr. 4, 23. 2. A stabili norma (3) de lucru. cf. cv 1950, nr. 4, 49, dl, dm, dn. ♦ A stabili cantitatea fixă de materie primă, combustibil etc. care trebuie să fie folosită (în procesul de producție) și care nu trebuie să fie depășită. Anul trecut circa 72% din consumul de metal a fost normat. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 14. – prez. ind.: normez. – v. normă.