NORMA vb. I. Tranz. 1. A face să se conformeze unei reguli, a supune unei norme (2). cf. barcianu, v., lm, alexi, w. Au existat însă și înainte de acest prag români care au vorbit și au scris îngrijit și frumos, care au căutat să normeze expresia. l. rom. 1959, nr. 4, 23. 2. A stabili norma (3) de lucru. cf. cv 1950, nr. 4, 49, dl, dm, dn. ♦ A stabili cantitatea fixă de materie primă, combustibil etc. care trebuie să fie folosită (în procesul de producție) și care nu trebuie să fie depășită. Anul trecut circa 72% din consumul de metal a fost normat. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 14. – prez. ind.: normez. – v. normă.