NORMA, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau a unei cantități de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.

norma vt [At: BARCIANU / Pzi: ~mez / E: normă] 1 A supune unei reguli. 2 A stabili cât trebuie lucrat într-o unitate de timp. 3 A stabili cantitatea fixă de materie primă, combustibil etc. care trebuie să fie folosită în procesul de producție și care nu trebuie să fie depășită.

NORMA, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operații sau o cantitate de produse care trebuie să fie obținută într-o unitate de timp în anumite condiții tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obținerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.

NORMA, normez, vb. I. Tranz. A stabili norma unei anumite lucrări sau pentru un domeniu de activitate tehnico-economic.

NORMA vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ. normen, normieren, rus. normirovati].

NORMA vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ◊ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă)

A NORMA ~ez tranz. A face să corespundă unei norme. /Din normă

norma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. normez, 3 normează; conj. prez. 1 sg. să normez, 3 să normeze

norma (a ~) vb., ind. prez. 3 normează

norma vb., ind. prez. 1 sg. normez, 3 sg. și pl. normează

NORMA vb. I. Tranz. 1. A face să se conformeze unei reguli, a supune unei norme (2). cf. barcianu, v., lm, alexi, w. Au existat însă și înainte de acest prag români care au vorbit și au scris îngrijit și frumos, care au căutat să normeze expresia. l. rom. 1959, nr. 4, 23. 2. A stabili norma (3) de lucru. cf. cv 1950, nr. 4, 49, dl, dm, dn. ♦ A stabili cantitatea fixă de materie primă, combustibil etc. care trebuie să fie folosită (în procesul de producție) și care nu trebuie să fie depășită. Anul trecut circa 72% din consumul de metal a fost normat. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 14. – prez. ind.: normez. – v. normă.