12 definiții pentru normalist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NORMALÍST, -Ă, normaliști, -ste, s. m. și f. (Înv.) Elev al unei școli normale. Normal + suf. -ist.

normalist, ~ă smf [At: ALEXI, W. / Pl: ~iști, ~e / E: normal + -ist] Elev al unei școli primare Si: (rar) normalian.

NORMALÍST, -Ă, normaliști, -ste, s. m. și f. Elev al unei școli normale. – Normal + suf. -ist.

NORMALÍST, -Ă, normaliști, -ste, s. m. și f. (Învechit) Elev al unei școli normale. Să aducem în luna dinaintea examenului pe cineva, vreun normalist ori vreun student să-i prepare. C. PETRESCU, A. 288.

NORMALÍST, -Ă s.m. și f. Elev al unei școli normale; normalian. [Cf. it. normalista]

NORMALÍST, -Ă s. m. f. elev al unei școli normale. (< normal + -ist)

* normalíst, -ă s. Elev, elevă a uneĭ școale normale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

normalíst (înv.) s. m., pl. normalíști

normalíst s. m., pl. normalíști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NORMALÍST s. (înv.) preparandist, (germanism înv.) preparand.

NORMALIST s. (înv.) preparandist, (germanism înv.) preparand.

Intrare: normalist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • normalist
  • normalistul
  • normalistu‑
plural
  • normaliști
  • normaliștii
genitiv-dativ singular
  • normalist
  • normalistului
plural
  • normaliști
  • normaliștilor
vocativ singular
  • normalistule
  • normaliste
plural
  • normaliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

normalist, -ă normalistă

etimologie:

  • Normal + sufix -ist.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00