3 definiții pentru normalian
Explicative DEX
normalian sm [At: IORDAN, L. R. A. 176 / P: ~li-an / Pl: ~ieni / E: fr normalien] (Rar) Normalist.
NORMALIAN, -Ă s.m. și f. (Rar) Normalist. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. normalien].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
normalian, -ă s. m. f. (înv.) (În Franța) Fost elev al Școlii Normale Superioare ◊ „Cu N. N. Condeescu, A. Dupront va rămâne în strânsă legătură: normalianul «étranger» român servea în țara sa drept călăuză normalianului francez!” R.lit. 46/95 p. 14 (din fr. normalien, -ienne; PR 1850; DN3 – alte sensuri)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: normalian
normalian substantiv masculin
| substantiv masculin (M23) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
normalian, normalienisubstantiv masculin normaliană, normalienesubstantiv feminin
- 1. (În Franța) Fost elev al Școlii Normale Superioare. DN DCR2sinonime: normalist
- Cu N. N. Condeescu, A. Dupront va rămâne în strânsă legătură: normalianul «étranger» român servea în țara sa drept călăuză normalianului francez! R.lit. 46/95 p. 14. DCR2
-
etimologie:
- normalien DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.