2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

noptare sf [At: LM / Pl: ~tări / E: nopta] (Îrg) Înnoptare.

ÎNNOPTA, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ◊ Loc. adv. Pe înnoptate (sau înnoptat) = la căderea nopții. 2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. – În + noapte.

înnopta [At: PRAV. 105 / S și: îno~ / Pzi: ~tez; 3 ~tează, (Trs; rar) ~oaptă / E: în- + noapte] 1-2 vir A (se) face noapte. 3 vr (Rar) A începe să se întunece. 4 vi A petrece noaptea undeva. 5-6 vtr (Reg) A (se) cufunda.

ÎNNOPTA, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ◊ Loc. adv. Pe înnoptat (sau înnoptate) = la căderea nopții. 2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. – În + noapte.

ÎNNOPTA, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48. Și merge el și merge, pînă ce înnoptează bine. CREANGĂ, P. 198. Îndată ce-nnopta, Amîndoi i s-arăta Și-i zicea: măria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 188. ◊ Fig. (Personal) Cu puterea, cu scandalul, cînd cei mari se îngrădesc Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. 2. Intranz. (Despre persoane) A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva, a rămîne peste noapte. V. mînea. Pornind de-aici mai departe spre casă, au înnoptat pe drum. SBIERA, P. 197. Vai de mine, moș Nichifor, avem să înnoptăm în pădure! CREANGĂ, P. 124. Tot mergînd pe la vînat Într-o seară s-a-ntîmplat Pe la noi d-a înnoptat. TEODORESCU, P. P. 116. – Variantă: (regional) nopta (ȚICHINDEAL, F. 128) vb. I.

A SE ÎNNOPTA pers. 3 se ~ea intranz. A se face noapte; a cădea noaptea. /în + noapte

A ÎNNOPTA ~ez intranz. (despre persoane) 1) A se reține sau a rămâne până la căderea nopții; a fi prins de noapte. 2) A rămâne peste noapte; a petrece noaptea. /în + noapte

înnoptà v. 1. a se face noapte: abia înnoptase; 2. a rămânea peste noapte: au înnoptat într’un sat; 3. a apuca noaptea pe drum.

înoptéz v. tr. (d. noapte). Ajung cînd se înoptează: mergînd pe jos de la Galațĭ la Tecucĭ, am înoptat pe la Piscu. V. refl. impers. Se face noapte, se înserează, se întunecă. Pe înoptate, cînd se face noapte. – Și înnoptez. V. înserez, mînec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnopta1 (a ~) (a petrece noaptea) vb., ind. prez. 1 sg. înnoptez, 3 înnoptea; conj. prez. 1 sg. să înnoptez, 3 să înnopteze

+înnopta2 (a se ~) (a se face noapte) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înnoptea; conj. prez. 3 să se înnopteze; ger. înnoptându-se

înnopta (a ~) vb., ind. prez. 3 înnoptea

înnopta vb., ind. prez. 1 sg. înnoptez, 3 sg. și pl. înnoptea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNOPTA vb. 1. a se întuneca, (înv. și reg.) a (se) întunerici. (E târziu, s-a ~.) 2. (pop.) a mânea. (A ~ la un han.)

ÎNNOPTA vb. 1. a se întuneca, (înv. și reg.) a (se) intunerici. (E tîrziu, s-a ~.) 2. (pop.) a mînea. (A ~ la un han.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

noptare s.f. (înv. și reg.) înnoptare.

nopta, noptez, vb. I (înv. și reg.) 1. a se face noapte, a se lăsa noaptea, a înnopta. 2. a rămâne în timpul nopții la cineva, a-și petrece noaptea undeva, a înnopta.

nopta, noptez, vb. tranz., refl. – 1. A se face noapte, a se înnopta. 2. A-și petrece noaptea undeva. – Din noapte (< lat. nox, noctis) (MDA).

Intrare: noptare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • noptare
  • noptarea
plural
genitiv-dativ singular
  • noptări
  • noptării
plural
vocativ singular
plural
Intrare: înnopta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnopta
  • ‑nnopta
  • înnoptare
  • ‑nnoptare
  • înnoptat
  • ‑nnoptat
  • înnoptatu‑
  • ‑nnoptatu‑
  • înnoptând
  • ‑nnoptând
  • înnoptându‑
  • ‑nnoptându‑
singular plural
  • înnoptea
  • ‑nnoptea
  • înnoptați
  • ‑nnoptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnoptez
  • ‑nnoptez
(să)
  • înnoptez
  • ‑nnoptez
  • înnoptam
  • ‑nnoptam
  • înnoptai
  • ‑nnoptai
  • înnoptasem
  • ‑nnoptasem
a II-a (tu)
  • înnoptezi
  • ‑nnoptezi
(să)
  • înnoptezi
  • ‑nnoptezi
  • înnoptai
  • ‑nnoptai
  • înnoptași
  • ‑nnoptași
  • înnoptaseși
  • ‑nnoptaseși
a III-a (el, ea)
  • înnoptea
  • ‑nnoptea
(să)
  • înnopteze
  • ‑nnopteze
  • înnopta
  • ‑nnopta
  • înnoptă
  • ‑nnoptă
  • înnoptase
  • ‑nnoptase
plural I (noi)
  • înnoptăm
  • ‑nnoptăm
(să)
  • înnoptăm
  • ‑nnoptăm
  • înnoptam
  • ‑nnoptam
  • înnoptarăm
  • ‑nnoptarăm
  • înnoptaserăm
  • ‑nnoptaserăm
  • înnoptasem
  • ‑nnoptasem
a II-a (voi)
  • înnoptați
  • ‑nnoptați
(să)
  • înnoptați
  • ‑nnoptați
  • înnoptați
  • ‑nnoptați
  • înnoptarăți
  • ‑nnoptarăți
  • înnoptaserăți
  • ‑nnoptaserăți
  • înnoptaseți
  • ‑nnoptaseți
a III-a (ei, ele)
  • înnoptea
  • ‑nnoptea
(să)
  • înnopteze
  • ‑nnopteze
  • înnoptau
  • ‑nnoptau
  • înnopta
  • ‑nnopta
  • înnoptaseră
  • ‑nnoptaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nopta
  • noptare
  • noptat
  • noptatu‑
  • noptând
  • noptându‑
singular plural
  • noptea
  • noptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • noptez
(să)
  • noptez
  • noptam
  • noptai
  • noptasem
a II-a (tu)
  • noptezi
(să)
  • noptezi
  • noptai
  • noptași
  • noptaseși
a III-a (el, ea)
  • noptea
(să)
  • nopteze
  • nopta
  • noptă
  • noptase
plural I (noi)
  • noptăm
(să)
  • noptăm
  • noptam
  • noptarăm
  • noptaserăm
  • noptasem
a II-a (voi)
  • noptați
(să)
  • noptați
  • noptați
  • noptarăți
  • noptaserăți
  • noptaseți
a III-a (ei, ele)
  • noptea
(să)
  • nopteze
  • noptau
  • nopta
  • noptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnopta, înnoptezverb

  • 1. intranzitiv reflexiv impersonal A se face noapte, a se întuneca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întuneca
    • format_quote Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
    • format_quote Și merge el și merge, pînă ce înnoptează bine. CREANGĂ, P. 198. DLRLC
    • format_quote Îndată ce-nnopta, Amîndoi i s-arăta Și-i zicea: măria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 188. DLRLC
    • format_quote figurat personal Cu puterea, cu scandalul, cînd cei mari se îngrădesc Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. DLRLC
  • 2. intranzitiv A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pornind de-aici mai departe spre casă, au înnoptat pe drum. SBIERA, P. 197. DLRLC
    • format_quote Vai de mine, moș Nichifor, avem să înnoptăm în pădure! CREANGĂ, P. 124. DLRLC
    • format_quote Tot mergînd pe la vînat Într-o seară s-a-ntîmplat Pe la noi d-a înnoptat. TEODORESCU, P. P. 116. DLRLC
etimologie:
  • În + noapte DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.