NONSTOP adj. inv., adv. fără întrerupere. (< engl., fr. non-stop)

NONSTOP adj. invar., adv. (Care este) fără întrerupere; continuu. – Din engl., fr. non-stop.

nonstop adj. invar.

non-stop adj. invar., adv.

NONSTOP adj. invar. și adverbial Care este fără întrerupere; continuu. /<engl., fr. non-stop

NON-STOP adj. invar., adv. (Care este) fără întrerupere; continuu. – Din engl., fr. non-stop.

nonstop adj. inv., s. (anglicism) Fără întrerupere ◊ „După 267 de zile cât a durat călătoria sa non-stop în jurul lumii [...] navigatorul solitar japonez K.H. a revenit recent în portul Osaka.” R.lit. 13 V 74 p. 6. ◊ „Programul magazinului: 721, non-stop.” R.l. 23 IX 75 p. 4. ◊ „Non-stop la Voinicelul.” I.B. 12 I 76 p. 7; v. și sex-magazin (din engl., fr. non-stop; FC II 168, 170, 265, 276, 280, 291; DMC 1960)

!nonstop adj. invar., adv. (magazine ~, deschis ~)

STOP¹ interj. (se folosește ca strigăt pentru a opri pe cineva să facă o acțiune) Stai! Oprește! /<fr., engl. stop

STOP² ~uri n. 1) Semafor pentru reglarea circulației la intersecția străzilor. 2) Far mic (de obicei roșu) montat în partea de dinapoi a unui autovehicul pentru a semnaliza frânarea. 3) sport Oprire bruscă a mingii sau a pucului. /<fr., engl. stop

STOP I. interj. 1. stai! oprește! 2. (în telegrafie, pentru separarea frazelor) punct! II. s. n. 1. semafor pentru reglarea circulației rutiere; panou care impune în mod obligatoriu oprirea la intersecție. ♦ lampă de semnalizare montată la partea din spate a unui autovehicul, care se aprinde când sunt acționate frânele acestuia. 2. oprirea balonului la fotbal și la hochei. ♦ (tenis) minge trimisă scurt, lângă fileu, când adversarul se află plasat pe fundul terenului. 3. stop cardiac = oprirea temporară a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar; stop respirator = oprirea temporară a respirației, datorită intoxicării cu gaze, cu medicamente, electrocutării etc. 4. stop-cadru = imagine asupra căreia se oprește momentan aparatul de filmat; stop-camera = procedeu de filmare combinată constând în oprirea bruscă a aparatului de filmat și a personajelor din cadru, efectuarea unor modificări scenice și realuarea filmării. 5. unghi format de frunte și linia botului, care poate caracteriza o rasă de animale. (< fr., engl. stop)

NON- Element de compunere care înseamnă „nu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat., fr. non-.

STOP interj. Stai, oprește! // s.n. 1. Semafor pentru reglarea circulației, folosit la întretăierile străzilor. ♦ Panou care impune în mod obligatoriu oprirea la intersecție. ♦ Lampă de semnalizare montată la partea din spate a unui autovehicul și care se aprinde cînd se acționează frînele acestuia. 2. Oprirea mingii (cu piciorul la fotbal) și a pucului (la hochei). 3. Termen folosit în telegrafie pentru separarea frazelor în locul punctului. 4. (Med.) Stop cardiac = oprirea temporară a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar; stop respirator = oprirea temporară a respirației datorită intoxicării cu gaze, cu medicamente, electrocutării etc. 5. (Cinem.) Stop-cadru = efect constînd în oprirea momentană a mișcării, persistența imaginii statice și reluarea mișcării la faza la care a fost oprită; stop-camera = procedeu de filmare combinată, care constă în oprirea bruscă a aparatului de filmare și a personajelor din cadru, efectuarea unor modificări scenice și reluarea filmării. [< fr., engl. stop].

STOP interj. (În terminologia navală, sportivă etc.) Stai! oprește! Se auzi zbîrnîind telegraful de la mașină. Stop!... Înapoi toată viteza! BART, S. M. 53. Apropiați de mal, prin vijîitul luncii deosebirăm deodată umbra unui șlep. «Stop!» răcni gardianul. Și un marinar întinse cangea și o înfipse în coasta șlepului. DUNĂREANU, CH. 95. ♦ Termen convențional folosit în telegrame pentru a marca sfîrșitul unei fraze; punct. ♦ (Substantivat, n.) Semafor care reglează circulația la întretăierea străzilor. O stradă, încă una... un stop cu lumina roșie. BOGZA, A. Î. 217. ♦ Lampa din spate a unui autovehicul, care se aprinde cînd se frînează.

stop [At: DUNĂREANU, CH. 95 / Pl: ~uri / E: eg, fr stop] 1 i (Fam) Stai! 2 sn Termen convențional folosit în telegrafie pentru a marca un punct. 3 sn (Fam) Semafor (care are aprinsă lumina roșie, oprind circulația în sensul respectiv). 4 sn (Fam; îe) A se lăsa (sau a se pune) ~ul A se opri circulația într-un sens prin apariția luminii roșii la semafor. 5 sn (Fam; îe) A fi pe ~ A fi la ciclu (11). 6 sn Lampă de semnalizare cu lumină roșie-portocalie, montată în spatele autovehiculelor, care se aprinde în momentul acționării frânelor. 7 sn (Spt) Oprire a mingii (cu piciorul, la fotbal) sau a pucului (cu crosa de hochei). 8 sn (Cig; îc) ~-cadru Element de tehnică cinematografică constând în oprirea momentană a mișcării imaginii pentru a se instala pe un cadru. 9 sn (Cig; îc) ~-camera Procedeu de filmare combinată care constă în oprirea bruscă a aparatului de filmat și a personajelor din cadru, efectuarea unor modificări scenice și reluarea filmării.

STOP interj., (2, 3) stopuri, s. n. 1. Interj. Stai! Oprește! ♦ (În telegrame, ca termen convențional pentru a marca sfârșitul unei fraze) Punct! 2. S. n. Oprire bruscă a mingii, a pucului la unele jocuri sportive. 3. S. n. Semafor care reglează circulația la intersecția străzilor; lampă de semnalizare cu lumină roșie-portocalie, montată în spatele unui autovehicul, care indică frânarea acestuia. 4. S. n. (Cin.; în compusele) Stop-cadru = efect folosit în cinematografie și televiziune, constând în oprirea mișcării și menținerea unei imagini staționare, după care se reia mișcarea, din faza la care a fost oprită. Stop-camera = procedeu de filmare combinată care constă în oprirea bruscă a aparatului de filmare și a personajelor din cadru, în efectuarea unor modificări scenice și reluarea filmării. – Din fr., engl. stop.

Persona grata (sau: non grata) (lat. „Persoană dorită”, sau „nedorită”) – Expresie prin care se arată că reprezentantul diplomatic al unei țări străine este acceptat pentru acreditarea lui, sau dimpotrivă, este indezirabil. Din limbajul diplomatic formula a trecut și în vorbirea curentă pentru a desemna o persoană binevenită, simpatizată sau una nedorită.

NON și NONA gr. Nόνν/ος; -α < lat. nonnus „tată” nonna „mamă” 1. Nona. C-tin, 1763 (BCI XI 37; D Buc); – Otescu, muzician; – fost s. Ilfov; – jup. din Brașov, 1690 (Stavr 24); – Șt., neg. din Șchei-Brașov (DZF 31). 2. Nonea (Cept 36). 3. Nonu, M., act. sau o formă < ard. Iuăn (E. Petro- vici, DH V 580).

relatio non harmonica (cuv. lat. „legătură nearmonică”) v. falsă relație.

STOP interj., (2, 3) stopuri, s. n. 1. Interj. Stai! Oprește! ♦ (În telegrame, ca termen convențional pentru a marca sfârșitul unei fraze) Punct! 2. S. n. Oprire bruscă a mingii, a pucului la unele jocuri sportive. 3. S. n. Semafor care reglează circulația la întretăierea străzilor; lampa din spate a unui autovehicul, care se aprinde când autovehiculul frânează. 4. S. n. (Cin.; în compusele) Stop-cadru = efect folosit în cinematografie și televiziune, constând în oprirea mișcării și menținerea unei imagini staționare, după care se reia mișcarea, din faza la care a fost oprită. Stop-camera = procedeu de filmare combinată care constă în oprirea bruscă a aparatului de filmare și a personajelor din cadru, în efectuarea unor modificări scenice și reluarea filmării. – Din fr., engl. stop.

*stop interj. (fr. engl. stop. V. stopez). Barb. Stăĭ, oprește-te (comandă unuĭa care conduce un vapor ș. a.).

stop-cadru s. n. (cinem.) Imagine asupra căreia se oprește aparatul de filmat ◊ „Și filmul se sfârșește cu un emoționant stop-cadru al celor doi îmbrățișați.” R.lit. 10 II 77 p. 17. ◊ „[...] acea masă familiară din care filmul își ia stop-cadrele [...]” Sc. 9 VII 80 p. 4; v. și fondu (1976), ralanti //din stop + cadru; DEX-S//

stop² s. n., pl. stopuri

stop¹ interj.

stop¹ interj.

stop² s. n., pl. stopuri

stop interj.

stop s. n., pl. stopuri

stop-cadru (desp. -ca-dru) s. n., art. stop-cadrul; pl. stop-cadre

stop-cadru (-ca-dru) s. n., art. stop-cadrul; pl. stop-cadre

stop-cadru s. n., art. stop-cadrul; pl. stop-cadre

a fi pe roșu / pe stop expr. (eufem. – d. femei) a fi la menstruație / la ciclu.

STOP s., interj. 1. s. autostop, semafor, (rar) semnalizator. (~ pentru circulația rutieră.) 2. interj. oprește!, stai! 3. interj. ajunge!, atât!, basta!, destul!, gata!, isprăvește!, încetează!, punct!, sfârșește!, stai!, termină!, (reg.) halt!, (fam. și peior.) ho!

persona non grata loc. lat.

noneu s. n. (sil. mf. non-), art. noneul

NONEU s.m. Tot ce există în afara propriului eu al celui care folosește acest termen. [După fr. non-moi].

NON- Element de compunere care însemnează „nu” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat., fr. non-.

NON- Element prim de compunere savantă, folosit la formarea unor noțiuni negative care se află în raport de opoziție exclusivă cu noțiunea exprimată de elementul secund; ne-. V. in-. [< lat., fr., it., engl. non].

NON- pref. „absență totală, negație”. (< fr. non-, cf. lat. non, nu)

NON-EU s. n. (Fil.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. [Pr.: -eu] – Non + eu (după fr. non-moi).

PERSONA NON GRATA, personae non gratae, loc. s. f. Denumire folosită pentru a desemna un reprezentant diplomatic despre care statul în care a fost acreditat declară că trebuie să-și înceteze activitatea pe teritoriul respectiv; p. gener. persoană indezirabilă. – Loc. lat.

non troppo^[1] lav [At: DEX / E: it non troppo] (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Nu prea mult. corectat(ă)

non-eu sn [At: CONTEMP., 1949, nr. 120 / Pl: ~uri / E: non- + eu] (Fil) 1 Ceea ce există în afara eului. 2 Ceea ce nu este eu.

persona non grata sf [At: DEX² / Pl: ~ne ~te / E: lat persona non grata] 1 Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. 2 (Pgn) Persoană indezirabilă.

NONEU s. n. (Fil.) Ceea ce există în afara eului; ceea ce nu este eu. – Non + eu (după fr. non-moi).

PERSONA NON GRATA subst. Diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat. p. gener. persoană indezirabilă. [Pr.: persona non grata] – Loc. lat.

NON TROPPO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Nu prea mult. [< it. non troppo].

NON TROPPO loc. adv. (muz.) nu prea mult. (< it. non troppo)

non troppo loc. adv.

NONEU s. m. (fil.) ceea ce există în afara propriului eu. (după fr. non-moi)

NONEU n. filoz. Tot ce este în afara persoanei care vorbește; ceea ce nu este eu. /non + eu

* non-éŭ n. (fr. non, nu, și eŭ). În filosofie, totalitatea obĭectelor distincte de mine.

allegro ma non troppo (muz.) (it.) (desp. -le-gro) loc. adv.

non troppo (muz.) (it.) loc. adv.

non-eu [eu pron. eŭ] s. n., art. non-eul

persona non grata (lat.) loc. s. f., pl. personae non gratae [ae pron. e]

allegro ma non troppo (it.) (-le-gro) loc. adv.

non troppo (it.) loc. adv.

!non-eu [eu pron. eŭ] s. n., art. non-eul

persona non grata (lat.) loc. s. f., pl. personae non gratae [ae pron. e]

non- [At: DLR / E: lat non, fr non] Element de compunere cu semnificația „nu”.

STOP s., interj. 1. s. autostop, semafor, (rar) semnalizator. (~ pentru circulația rutieră.) 2. interj. ajunge!, atît!, basta!, destul!, gata!, isprăvește!, încetează!, punct!, sfîrșește!, stai!, termină!, (reg.) halt!, (fam. și peior.) ho!