5 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

NOME- v. nomo-.

NOMĂ1, nome, s. f. (Med.) Stomatită cangrenoasă, specifică copiilor subalimentați și oamenilor slăbiți. – Din fr. noma.

NOMĂ2, nome, s. f. Diviziune administrativă în Egiptul antic și în Grecia contemporană. – Din fr. nome.

nom1 sm [At: DN3 / V: nomă sf / Pl: ~i / E: fr nome] (Ant) La vechii greci, cântec religios pentru solist, acompaniat de citheră sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică despre acel zeu și o rugăciune.

nomă2 sf [At: MOLNAR, I. 26/5 / Pl: ~me / E: fr nome] Diviziune teritorial-administrativă în Egiptul antic.

nomă1 sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~me / E: fr noma] 1 Stomatită cangrenoasă care apare, mai ales la copiii subalimentați și la oamenii slăbiți, în urma unor boli infecțioase, fiind însoțită de febră și de diaree. 2 Rană cangrenoasă pe mucoasa cavității bucale, care apare la unele animale (câini, pisici) și care distruge gingiile, limba și chiar oasele.

nomo- [At: DN3 / V: nome-, nomi- / E: fr, it nomo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) lege. 3 Regulă. 4 Normă.

NOMĂ1, nome, s. f. (Med.) Stomatită cangrenoasă, specifică copiilor subalimentați și oamenilor slăbiți. – Din fr. noma.

NOMĂ2, nome, s. f. Diviziune administrativă în vechiul Egipt și în Grecia actuală. – Din fr. nome.

NOM s.n. (Ant.) Cîntec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citeră sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. [Var. nomă s.f. / < fr. nome, gr. nomos – lege].

NOMĂ1 s.f. Cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. [< fr. noma, cf. gr. nomein – a roade].

NOMĂ2 s.f. 1. (Ist.) Diviziune administrativă în vechiul Egipt și în Grecia. 2. V. nom. [< fr. nome, fr. nomos].

NOMI- v. nomo-.

NOMO- Element prim de compunere savantă, cu sensul de „(referitor la) lege”, „regulă”, „normă”. [Var. nome-, nomi-. / < fr., it. nomo-, cf. gr. nomos].

-NOM3 elem. nomo1-.

NOM1 s. n. (ant.) cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de chitară sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. (< fr. nome, gr. nomos)

NOMĂ2 s. f. diviziune administrativă în Egiptul antic și în Grecia actuală. (< fr. nome, gr. nomos)

NOMĂ1 s. f. cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. (< fr. noma)

NOMO1-, -NOM, -NOMIE elem. „lege”, „care dirijează, care conduce”. (< fr. nomo-, – nomo, -nomie, cf. gr. nomos)

* nom n., pl. urĭ, ca tomurĭ, rare (vgr. nómos). Provincie în vechĭu Egipt.

Ortografice DOOM

nomă s. f., g.-d. art. nomei; pl. nome

nomă s. f., g.-d. art. nomei; pl. nome

nomă (boală, diviziune administrativă) s. f., g.-d. art. nomei; pl. nome

Jargon

NOMO-1 „lege, regulă, normă”. ◊ gr. nómos „lege, obicei, regulă” > fr. nomo-, germ. id., engl. id. > rom. nomo-. □ ~file (v. -fil2), s. f. pl., frunze verzi asimilatoare, caracteristice fiecărei specii de plante; ~geneză (v. -geneză), s. f., concepție conform căreia evoluția își are propriile ei legi; ~graf (v. -graf), s. m., autor al unui tratat despre legi sau al unei culegeri de legi; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Tratat despre legi. 2. Disciplină matematică avînd ca obiect de studiu folosirea practică a nomogramelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică în plan, cu ajutorul liniilor gradate, a unei funcții cu una sau mai multe variabile.

Enciclopedice

MACAO (SANTO NOME DE DEUS DE MACAU) v. Aomen.

NÓMĂ2 (< fr.) s. f. 1. (În Egiptul antic) Diviziune administrativă. 2. Diviziune administrativă în Grecia contemporană.

NÓMĂ1 (< fr.; gr. nome „devorare”) s. f. (MED.) Stomatită gangrenoasă, care începe de obicei în membrana mucoasă de la colțul gurii și apoi cuprinde rapid întreaga grosime a buzelor și a feței, ducând la necroze tisulare. Se observă de obicei la copiii subnutriți și la adulții debilitați.

Tezaur

NOMĂ1 s. f. Stomatită cangrenoasă care apare, mai ales la copii, în urma unor boli infecțioase, fiind însoțită de febră și de diaree. cf. BIANU, D. S., YGREC, M. N. 344. ♦ Rană cangrenoasă pe mucoasa cavității bucale, care apare la unele animale (cîini, pisici) și care distruge gingiile, limba și chiar oasele. Noma... se observă la cîini și pisici. ENC. VET. 738. – Din fr. noma.

NOMĂ2 s. f. Diviziune teritorial-administrativă în Egiptul antic. Sesostris ar fi împărțit întii Eghiptul în 36 de nome sau județe. MOLNAR, I. 26/5, cf. I. GOLESCU, c. În Egipt, fiecare nomă adora un zeu deosebit. XENOPOL, I . R. I, 68. – pl.: nome. – Din fr. nome.

Intrare: nome
prefix (I7-P)
  • nome
Intrare: nom (cântec)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nom
  • nomul
  • nomu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • nom
  • nomului
plural — —
vocativ singular —
plural —
nom2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDA2, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nom
  • nomul
  • nomu‑
plural
  • nomi
  • nomii
genitiv-dativ singular
  • nom
  • nomului
plural
  • nomi
  • nomilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nomă
  • noma
plural
  • nome
  • nomele
genitiv-dativ singular
  • nome
  • nomei
plural
  • nome
  • nomelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: nomă (adm.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nomă
  • noma
plural
  • nome
  • nomele
genitiv-dativ singular
  • nome
  • nomei
plural
  • nome
  • nomelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: nomă (med.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nomă
  • noma
plural
  • nome
  • nomele
genitiv-dativ singular
  • nome
  • nomei
plural
  • nome
  • nomelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: nomo (lege)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nomă, nomesubstantiv feminin

  • 1. Diviziune administrativă în Egiptul antic și în Grecia contemporană. DEX '09 DN
etimologie:

nomă, nomesubstantiv feminin

  • 1. medicină Stomatită cangrenoasă, specifică copiilor subalimentați și oamenilor slăbiți. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

nomsubstantiv neutru

  • 1. în Antichitate Cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citeră sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. DN
etimologie:

nomoelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă, cu sensul de „(referitor la) lege”, „regulă”, „normă”. MDA2 DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „nome” (11 clipuri)
Clipul 1 / 11