4 definiții pentru nom (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOM s.n. (Ant.) Cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citeră sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. [Var. nomă s.f. / < fr. nome, gr. nomos – lege].

NOM1 s. n. (ant.) cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de chitară sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. (< fr. nome, gr. nomos)

* nom n., pl. urĭ, ca tomurĭ, rare (vgr. nómos). Provincie în vechĭu Egipt.

Intrare: nom (subst.)
nom (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nom
  • nomul
  • nomu‑
plural
  • nome
  • nomele
genitiv-dativ singular
  • nom
  • nomului
plural
  • nome
  • nomelor
vocativ singular
plural
nom (subst.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDA2, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nom
  • nomul
  • nomu‑
plural
  • nomi
  • nomii
genitiv-dativ singular
  • nom
  • nomului
plural
  • nomi
  • nomilor
vocativ singular
plural
nom (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nom
  • nomul
  • nomu‑
plural
  • nomuri
  • nomurile
genitiv-dativ singular
  • nom
  • nomului
plural
  • nomuri
  • nomurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)