noduros, ~oasă [At: (a. 1802) GCR II, 192/1 / V: ~dor~ / Pl: ~oși, ~oase / E: nod + -uros] 1 a (D. ațe, sfori, funii, țesături etc.) Care are multe noduri (3). 2 a (D. arbori, legume, diverse plante) Plin de noduri (8) Si: cioturos, (îrg) nodos (1). 3 sf (Reg) Încâlcitură de plante. 4 a (D. ființe sau despre părți ale corpului lor) Cu articulații proeminente Si: (pop) ciolănos. 5 a (D. obiecte) Care are părți proeminente, îngroșate, cocoloașe, asperități. 6 sn (Înv; arg) Țigară. 7 a (Fig) Grosolan. 8 a (Fig) Fățarnic.

NODURÓS, -OÁSĂ, noduroși, -oase, adj. 1. Cu noduri, plin de noduri. Făceau puțină umbră doi zarzări bătrîni, cu trunchiurile noduroase. SADOVEANU, O. VIII 221. Hîrîită, noduroasă stă în colb rîșnița veche. EMINESCU, O. I 84. 2. (Despre părți ale corpului) Cu noduri proeminente; cioturos, ciolănos. Picioarele lui noduroase și gîtuite par smulse din butuce. ARGHEZI, P. T. 10. Erau niște voinici noduroși care se plimbau prin munți ca pe moșia lor. AGÎRBICEANU, S. P. 16. Mîinile... noduroase de muncitor strîngeau voinicește coarnele plugului. SANDU-ALDEA, U. P. 7. – Variantă: nodorós, -oásă (SADOVEANU, O. VII 230, ALECSANDRI, P. P. 145) adj.

NODURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre sfori, ațe etc.) Care are (multe) noduri. 2) (despre tulpini sau alte părți ale plantelor lemnoase) Care are (multe) cioturi; cioturos. Băț ~. 3) (despre persoane sau părți ale corpului lor) Care are articulații proeminente; cioturos. Degete ~oase. /nod + suf. ~uros

noduros a. 1. plin de noduri; 2. fig. grosolan: vorbe noduroase PANN.

nodurós, și -orós, -oásă adj. (d. nod). Plin de nodurĭ, cĭoturos. S.f. O plantă gramineee care care crește pin fînețe și pădurĭ (dáctylis glomeráta).

nodoros, ~oasă a vz noduros

nodurós adj. m., pl. noduróși; f. noduroásă, pl. noduroáse

nodurós adj. m., pl. noduróși; f. sg. noduroásă, pl. noduroáse

noduros

NODURÓS adj. cioturos, (înv. și reg.) nodos. (Trunchi ~.)

NODUROS adj. cioturos, (înv. și reg.) nodos. (Trunchi ~.)

Nodurosu’ s. invar. (er., obs.) penis.