3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NITUÍT2, -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor1. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit.V. nitui.

NITUÍT1 s. n. Nituire. – V. nitui.

NITUÍT1 s. n. Nituire. – V. nitui.

nituit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: nitui] 1-2 Nituire (1-2).

nituit2, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 141 / Pl: ~iți, ~e / E: nitui] 1 (D. piese) Care a fost fixat cu ajutorul niturilor. 2 (Rar) Ferecat, țintuit, bătut cu...

NITUÍT2, -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit.V. nitui.

NITUÍT2, -Ă, nituiți, -te, adj. Care este prins cu nituri, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ♦ Ferecat, bătut (II 4). Era un chimir lat, roșcat, nituit cu bani de aramă. STANCU, D. 21.

NITUÍT1 s. n. Nituire. Nituitul plăcilor.

NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit1 după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor1. – Nit1 + suf. -ui.

nitui vt [At: DAMÉ, T. 87 / Pzi: ~esc / E: nit1 + -ui] 1 A îmbina două sau mai multe piese, fixându-le cu ajutorul niturilor1. 2 A forma al doilea cap al nitului1, după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie îmbinate.

NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui.

NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma prin ciocănire sau prin apăsare un al doilea cap al nitului după ce a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A îmbina cu ajutorul niturilor două sau mai multe piese de metal. Podul a fost nituit piesă cu piesă.Refl. Fig. În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă. POPA, V. 309.

A NITUÍ ~iésc tranz. (piese de metal) A împreuna cu ajutorul niturilor; a pune în nituri. /nit + suf. ~ui

nituì v. a turti vârful unui cuiu pe cealaltă parte a obiectului în care se bate. [V. nit].

nituĭésc v. tr. (d. nit). Fixez pin niturĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 să nituiáscă

nituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, 3 sg. nituiéște, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nituiáscă

nitui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, conj. nituiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: nituit (adj.)
nituit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nituit
  • nituitul
  • nituitu‑
  • nitui
  • nituita
plural
  • nituiți
  • nituiții
  • nituite
  • nituitele
genitiv-dativ singular
  • nituit
  • nituitului
  • nituite
  • nituitei
plural
  • nituiți
  • nituiților
  • nituite
  • nituitelor
vocativ singular
plural
Intrare: nituit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nituit
  • nituitul
  • nituitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • nituit
  • nituitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nitui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nitui
  • nituire
  • nituit
  • nituitu‑
  • nituind
  • nituindu‑
singular plural
  • nituiește
  • nituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nituiesc
(să)
  • nituiesc
  • nituiam
  • nituii
  • nituisem
a II-a (tu)
  • nituiești
(să)
  • nituiești
  • nituiai
  • nituiși
  • nituiseși
a III-a (el, ea)
  • nituiește
(să)
  • nituiască
  • nituia
  • nitui
  • nituise
plural I (noi)
  • nituim
(să)
  • nituim
  • nituiam
  • nituirăm
  • nituiserăm
  • nituisem
a II-a (voi)
  • nituiți
(să)
  • nituiți
  • nituiați
  • nituirăți
  • nituiserăți
  • nituiseți
a III-a (ei, ele)
  • nituiesc
(să)
  • nituiască
  • nituiau
  • nitui
  • nituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nituit (adj.)

  • 1. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Ferecat, țintuit, bătut cu...
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cordon nituit.
        surse: DEX '09
      • Era un chimir lat, roșcat, nituit cu bani de aramă. STANCU, D. 21.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi nitui
    surse: DEX '09 DEX '98

nituit (s.n.)

etimologie:

  • vezi nitui
    surse: DEX '09 DEX '98

nitui

  • 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Podul a fost nituit piesă cu piesă.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă. POPA, V. 309.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Nit + sufix -ui.
    surse: DEX '09