opțiuni
  • info

3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NITUIT1 s. n. Nituire. – V. nitui.

NITUIT1 s. n. Nituire. – V. nitui.

NITUIT2, -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor1. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

nituit2, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 141 / Pl: ~iți, ~e / E: nitui] 1 (D. piese) Care a fost fixat cu ajutorul niturilor. 2 (Rar) Ferecat, țintuit, bătut cu...

nituit1 sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: nitui] 1-2 Nituire (1-2).

NITUIT2, -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.

NITUIT2, -Ă, nituiți, -te, adj. Care este prins cu nituri, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ♦ Ferecat, bătut (II 4). Era un chimir lat, roșcat, nituit cu bani de aramă. STANCU, D. 21.

NITUIT1 s. n. Nituire. Nituitul plăcilor.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit1 după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor1. – Nit1 + suf. -ui.

nitui vt [At: DAMÉ, T. 87 / Pzi: ~esc / E: nit1 + -ui] 1 A îmbina două sau mai multe piese, fixându-le cu ajutorul niturilor1. 2 A forma al doilea cap al nitului1, după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie îmbinate.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma prin ciocănire sau prin apăsare un al doilea cap al nitului după ce a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A îmbina cu ajutorul niturilor două sau mai multe piese de metal. Podul a fost nituit piesă cu piesă. ◊ Refl. Fig. În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă. POPA, V. 309.

A NITUI ~iesc tranz. (piese de metal) A împreuna cu ajutorul niturilor; a pune în nituri. /nit + suf. ~ui

nituì v. a turti vârful unui cuiu pe cealaltă parte a obiectului în care se bate. [V. nit].

nituĭésc v. tr. (d. nit). Fixez pin niturĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nituit s. n.

nituit s. n.

nituit s. n.

nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, 3 sg. nituiește; imperf. 1 nituiam; conj. prez. 1 sg. să nituiesc, 3 să nituiască

nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, imperf. 3 sg. nituia; conj. prez. 3 să nituiască

nitui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, 3 sg. nituiește, imperf. 3 sg. nituia; conj. prez. 3 sg. și pl. nituiască

nitui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, conj. nituiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NITUIT s. v. nituire.

NITUIT s. (TEHN.) nituire.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NITUÍT (< nitui) s. n. Mașină de ~ = mașină-unealtă destinată efectuării nituirilor.

Intrare: nituit (adj.)
nituit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nituit
  • nituitul
  • nituitu‑
  • nituită
  • nituita
plural
  • nituiți
  • nituiții
  • nituite
  • nituitele
genitiv-dativ singular
  • nituit
  • nituitului
  • nituite
  • nituitei
plural
  • nituiți
  • nituiților
  • nituite
  • nituitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: nituit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nituit
  • nituitul
  • nituitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • nituit
  • nituitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: nitui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nitui
  • nituire
  • nituit
  • nituitu‑
  • nituind
  • nituindu‑
 singular plural
  • nituiește
  • nituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nituiesc
 (să)
  • nituiesc
  • nituiam
  • nituii
  • nituisem
a II-a (tu)
  • nituiești
 (să)
  • nituiești
  • nituiai
  • nituiși
  • nituiseși
a III-a (el, ea)
  • nituiește
 (să)
  • nituiască
  • nituia
  • nitui
  • nituise
plural I (noi)
  • nituim
 (să)
  • nituim
  • nituiam
  • nituirăm
  • nituiserăm
  • nituisem
a II-a (voi)
  • nituiți
 (să)
  • nituiți
  • nituiați
  • nituirăți
  • nituiserăți
  • nituiseți
a III-a (ei, ele)
  • nituiesc
 (să)
  • nituiască
  • nituiau
  • nituiră
  • nituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nituit, nituităadjectiv

  • 1. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Ferecat, țintuit, bătut cu... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cordon nituit. DEX '09
      • format_quote Era un chimir lat, roșcat, nituit cu bani de aramă. STANCU, D. 21. DLRLC
etimologie:
  • vezi nitui DEX '09 DEX '98

nituitsubstantiv neutru

  • 1. Nituire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nituire
    • format_quote Nituitul plăcilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi nitui DEX '09 DEX '98

nitui, nituiescverb

  • 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. DEX '09 DLRLC
  • 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Podul a fost nituit piesă cu piesă. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă. POPA, V. 309. DLRLC
etimologie:
  • Nit + sufix -ui. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.