opțiuni
  • info

11 definiții pentru nitui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit1 după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor1. – Nit1 + suf. -ui.

nitui vt [At: DAMÉ, T. 87 / Pzi: ~esc / E: nit1 + -ui] 1 A îmbina două sau mai multe piese, fixându-le cu ajutorul niturilor1. 2 A forma al doilea cap al nitului1, după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie îmbinate.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma prin ciocănire sau prin apăsare un al doilea cap al nitului după ce a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A îmbina cu ajutorul niturilor două sau mai multe piese de metal. Podul a fost nituit piesă cu piesă. ◊ Refl. Fig. În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă. POPA, V. 309.

A NITUI ~iesc tranz. (piese de metal) A împreuna cu ajutorul niturilor; a pune în nituri. /nit + suf. ~ui

nituì v. a turti vârful unui cuiu pe cealaltă parte a obiectului în care se bate. [V. nit].

nituĭésc v. tr. (d. nit). Fixez pin niturĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, 3 sg. nituiește; imperf. 1 nituiam; conj. prez. 1 sg. să nituiesc, 3 să nituiască

nitui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, imperf. 3 sg. nituia; conj. prez. 3 să nituiască

nitui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, 3 sg. nituiește, imperf. 3 sg. nituia; conj. prez. 3 sg. și pl. nituiască

nitui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiesc, conj. nituiască)

Intrare: nitui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nitui
  • nituire
  • nituit
  • nituitu‑
  • nituind
  • nituindu‑
 singular plural
  • nituiește
  • nituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nituiesc
 (să)
  • nituiesc
  • nituiam
  • nituii
  • nituisem
a II-a (tu)
  • nituiești
 (să)
  • nituiești
  • nituiai
  • nituiși
  • nituiseși
a III-a (el, ea)
  • nituiește
 (să)
  • nituiască
  • nituia
  • nitui
  • nituise
plural I (noi)
  • nituim
 (să)
  • nituim
  • nituiam
  • nituirăm
  • nituiserăm
  • nituisem
a II-a (voi)
  • nituiți
 (să)
  • nituiți
  • nituiați
  • nituirăți
  • nituiserăți
  • nituiseți
a III-a (ei, ele)
  • nituiesc
 (să)
  • nituiască
  • nituiau
  • nituiră
  • nituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nitui, nituiescverb

  • 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. DEX '09 DLRLC
  • 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Podul a fost nituit piesă cu piesă. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat În inima neîncărcată se nituise pas cu pas, zi cu zi, o viclenie sănătoasă. POPA, V. 309. DLRLC
etimologie:
  • Nit + sufix -ui. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.