nitrura vt [At: DM / Pzi: ~rez / E: fr nitrurer] (Chm) A trata termochimic anumite oțeluri, pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă.

NITRURA vb. I. tr. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. [< fr. nitrurer].

NITRURA vb. tr. a trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. (< fr. nitrurer)

A NITRURA ~ez tranz. (oțeluri) A supune unor procese de încălzire într-un mediu de amoniac și de răcire lentă (pentru a mări duritatea). /<fr. nitrurer

nitrură sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: fr nitrure] (Chm) Combinație a azotului cu un metal Si: azotură.

NITRURĂ s.f. Combinație a azotului cu un metal; azotură. [< fr. nitrure].

NITRURĂ s. f. azotură. (< fr. nitrure)

nitrura (a ~) (desp. ni-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. nitrurez, 3 nitrurează; conj. prez. 1 sg. să nitrurez, 3 să nitrureze

nitrura (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrurează

nitrura vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. nitrurez, 3 sg. și pl. nitrurează

NITRURĂ s. v. azotură. (~ este o combinație a amoniacului.)

NITRURĂ s. (CHIM.) azotură. (~ este o combinație a amoniacului.)

NITRURA vb. I. Tranz. (Chim.) A efectua o nitrurare. cf. dm. Cînd se urmărește ca prim scop mărirea rezistenței la oboseală, pot fi nitrurate și oțeluri crom, cromnichel... și altele similare. LTR² XI, 477. – prez. ind.: nitrurez. – Din fr. nitrurer.

NITRURĂ s. f. (Chim.) Azotură. cf. costinescu, lm. La temperatură înaltă azotul se poate uni direct cu unele elemente, formind nitruri. macarovici, ch. 261. În general, nitrurile slnt dure sau foarte dure, însă au stabilitate termică diferită, ltr^2. Nitrurile de fier... au stabilitate termică mică și se aglomerează ușor la temperatura la care se produce procesul, ib., cf. der. – pl.: nitruri. – Din fr. nitrure.