2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

NITRURARE, nitrurări, s. f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. – V. nitrura.

NITRURARE, nitrurări, s. f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. – V. nitrura.

nitrurare sf [At: DM / Pl: ~rări / E: nitrura] Tratament termochimic care constă în introducerea azotului în suprafața unor piese de oțel, pentru a forma un strat cu duritate mare.

NITRURARE s. f. Tratament termochimic care se aplică anumitor oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă.

NITRURARE s.f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. [< nitrura].

NITRURA, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

nitrura vt [At: DM / Pzi: ~rez / E: fr nitrurer] (Chm) A trata termochimic anumite oțeluri, pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă.

NITRURA, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

NITRURA vb. I. tr. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. [< fr. nitrurer].

NITRURA vb. tr. a trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. (< fr. nitrurer)

A NITRURA ~ez tranz. (oțeluri) A supune unor procese de încălzire într-un mediu de amoniac și de răcire lentă (pentru a mări duritatea). /<fr. nitrurer

Ortografice DOOM

nitrurare (desp. ni-tru-) s. f., g.-d. art. nitrurării; pl. nitrurări

nitrurare (ni-tru-) s. f., g.-d. art. nitrurării; pl. nitrurări

nitrurare s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. nitrurării; pl. nitrurări

nitrura (a ~) (desp. ni-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. nitrurez, 3 nitrurează; conj. prez. 1 sg. să nitrurez, 3 să nitrureze

nitrura (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrurează

nitrura vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. nitrurez, 3 sg. și pl. nitrurează

Enciclopedice

NITRURÁRE (< nitrura) s. f. (METAL.) Tratament de întărire a stratului superficial al unor oțeluri, prin încălzirea acestora într-o atmosferă de amoniac. Azotul care se degajă formează cu oțelul compuși de mare duritate.

Tezaur

NITRURARE s. f. Tratament termochimic care constă în introducerea azotului în suprafața unor piese de oțel, pentru a forma un strat cu duritate mare. cf. dm, ltr2. Scopul nitrurării e obținerea, la periferia pieselor, a unui strat cu duritate mai mare și cu rezistență la uzură, la coroziune și la oboseală, mai mari; uneori, prin nitrurare, se urmărește, in principal, mărirea rezistenței... la coroziune. ltr2. Nitrurarea se poate executa `n mediu gazos sau lichid, ib. Nitrurarea se realizează prin încălzirea pieselor. DER. – Pl.: nitrurări. – V. nitrura.

NITRURA vb. I. Tranz. (Chim.) A efectua o nitrurare. cf. dm. Cînd se urmărește ca prim scop mărirea rezistenței la oboseală, pot fi nitrurate și oțeluri crom, cromnichel... și altele similare. LTR2 XI, 477. – prez. ind.: nitrurez. – Din fr. nitrurer.

Intrare: nitrurare
nitrurare substantiv feminin
  • silabație: ni-tru- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nitrurare
  • nitrurarea
plural
  • nitrurări
  • nitrurările
genitiv-dativ singular
  • nitrurări
  • nitrurării
plural
  • nitrurări
  • nitrurărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: nitrura
  • silabație: ni-tru-ra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nitrura
  • nitrurare
  • nitrurat
  • nitruratu‑
  • nitrurând
  • nitrurându‑
singular plural
  • nitrurează
  • nitrurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nitrurez
(să)
  • nitrurez
  • nitruram
  • nitrurai
  • nitrurasem
a II-a (tu)
  • nitrurezi
(să)
  • nitrurezi
  • nitrurai
  • nitrurași
  • nitruraseși
a III-a (el, ea)
  • nitrurează
(să)
  • nitrureze
  • nitrura
  • nitrură
  • nitrurase
plural I (noi)
  • nitrurăm
(să)
  • nitrurăm
  • nitruram
  • nitrurarăm
  • nitruraserăm
  • nitrurasem
a II-a (voi)
  • nitrurați
(să)
  • nitrurați
  • nitrurați
  • nitrurarăți
  • nitruraserăți
  • nitruraseți
a III-a (ei, ele)
  • nitrurează
(să)
  • nitrureze
  • nitrurau
  • nitrurară
  • nitruraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nitrurare, nitrurărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
  • diferențiere Tratament termochimic care se aplică anumitor oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. DLRLC
etimologie:
  • vezi nitrura DEX '09 DEX '98 DN

nitrura, nitrurezverb

  • 1. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.