Definiția cu ID-ul 1383915:
Tezaur
NITRURARE s. f. Tratament termochimic care constă în introducerea azotului în suprafața unor piese de oțel, pentru a forma un strat cu duritate mare. cf. dm, ltr2. Scopul nitrurării e obținerea, la periferia pieselor, a unui strat cu duritate mai mare și cu rezistență la uzură, la coroziune și la oboseală, mai mari; uneori, prin nitrurare, se urmărește, in principal, mărirea rezistenței... la coroziune. ltr2. Nitrurarea se poate executa `n mediu gazos sau lichid, ib. Nitrurarea se realizează prin încălzirea pieselor. DER. – Pl.: nitrurări. – V. nitrura.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ifteni
- acțiuni