24 de definiții pentru nisip năsip (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nisip sm [At: COD. VOR. 94/20 / V: (înv) năs~, (îrg) năsăp, (reg) nas~, năsâp, năsip, nes~ / Pl: ~uri / E: bg насип „prundiș sau nisip îngrămădit”] 1 Rocă sedimentară neconsolidată, mobilă, provenită din sfărâmarea rocilor preexistente și constituită din granule minerale de cuarț, feldspați, limonit, calcit etc. Si: (îrg) arină, (reg) homoc. 2 (Pex; mpl) Loc, întindere alcătuită din nisip (1) și de obicei lipsită de vegetație. 3 (Îlav) (Ca stelele cerului și) ca sau (cât) ~ul mării În număr foarte mare. 4 (Îal) Foarte mare. 5 (Îal) Foarte mult. 6 (Îe) A clădi (sau a face, a funda ceva) pe ~ A întreprinde o acțiune fără a avea o bază care să o susțină, fără sorți de izbândă. 7 (Îe) A pune (sau a arunca etc. cuiva) ~ în ochi A face pe cineva să vadă lucrurile altfel de cum sunt. 8 (Îae) A înșela pe cineva. 9 (Reg) Țarină. 10 (Reg) Mâl. 11 (Reg) Nămol. 12 Depunere patologică de granule fine compuse din oxalați, urați, silicați etc., formată într-un rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară Si: litiază, piatră.

NISÍP, nisipuri, s. n. 1. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită prin dezagregarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație. ◊ Expr. Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare. A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii. 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc. în rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară. [Var.: (reg.) năsíp s. n.] – Din bg. nasip.

NISÍP, nisipuri, s. n. 1. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită din sfărâmarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație. ◊ Expr. Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare. A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii. 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc., care se formează într-un rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară. [Var.: (reg.) năsíp s. n.] – Din bg. nasip.

NISÍP, nisipuri, s. n. 1. Sediment provenit din sfărîmarea blocurilor de granit, gresie, gnais și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule mici, depuse mai ales în straturi, dune, pe terasele apelor, în grinduri etc. Apuci întăi pe un drum de nisip, urmînd litoralul. SADOVEANU, O. L. 12. Un cuptor e roșiul soare, Și cărbune sub picioare E nisipul. COȘBUC, P. I 222. Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-un lac mare și limpede ca seninul ceriului. În fundul lui, se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur. EMINESCU, N. 6. Valuri albe [de zăpadă] trec în zare, se așază-n lung troian Ca nisipurile dese din pustiul african. ALECSANDRI, P. III 13. ◊ Expr. Ca nisipul (mării) = în număr foarte mare. Mulți ca frunzele de brad, Ca nisipul de pe vad. ALECSANDRI, P. P. 214. (În forma năsip) Oamenii cresc în îndestulare și se înmulțesc ca năsipul mării. RUSSO, O. 25. A clădi pe nisip = a întreprinde o acțiune fără a avea o bază care să o susțină, fără sorți de izbîndă. ♦ Material mineral, natural sau artificial alcătuit din granule de dimensiuni mici, folosit la prepararea mortarului și a betonului, ca materie primă la fabricarea sticlei, a obiectelor de ceramică etc. 2. (Uneori determinat prin «la rinichi») Depunere de granule fine compuse din oxalați, urați etc., care se formează într-un rinichi bolnav. V. litiază. – Variantă: (regional) năsíp (SADOVEANU, Z. C. 128, CREANGĂ, O. A. 65, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 107) s. n.

NISÍP ~uri n. 1) Rocă sedimentară silicioasă, provenită din sfărâmarea unor minerale, roci, resturi organice, care se prezintă sub formă de granule fine, având diferite întrebuințări. ~ calcaros. ◊ A clădi ceva pe ~ a) a întreprinde acțiuni sortite eșecului; b) a face un lucru zadarnic. 2) mai ales la pl. Întindere de pământ acoperită cu asemenea granule fine. /<bulg. nasip

nisip n. 1. pietriș mărunt ce provine din prăbușirea stâncilor; 2. fig. bază puțin solidă: a zidi pe nisip. [Mold. și Tr. năsip = slav. NASŬPŬ, praf ce se împrăștie].

nisíp, (vechĭ) năsíp și (est) năsî́p, (în nord și) nesî́p n., pl. urĭ (bg. sîrb. nasip, zăgaz; rut. násip, movilă de pămînt, d. vsl. na-sŭpŭ, colb aruncat, nasypati, a grămădi, a umplea, sypati, sunonti și suti-, sŭpon, a împrăștia, rudă cu lat. sŭpare, a arunca, dissŭpare și dissĭpare, a risipi. V. prispă, risipesc, pospăĭesc). Un fel de praf mineral care provine din sfărmarea unor anumite stîncĭ și care se află pe malurile mărilor, pin pustiurĭ și pe aĭurea. Pl. Locurĭ nisipoase: nisipurile Sahareĭ. Fig. A construi pe nisip, a construĭ pe fundamente slabe, a face lucrare provizorie. V. pufar, șușaĭ.

nasâp[1] sn vz nisip

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

NĂSÍP s. n. v. nisip.

năsíp, năsî́p V. nisip.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nisíp s. n., pl. nisípuri

nisíp s. n., pl. nisípuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NISÍP s. (înv. și reg.) arină, (reg.) homoc, prund, (Ban.) pesac, (Maram. și Transilv.) pisoc, (înv.) posip. (Plajă cu ~ fin.)

NISIP s. (înv. și reg.) arină, (reg.) homoc, prund, (Ban.) pesac, (Maram. și Transilv.) pisoc, (înv.) posip. (Plajă cu ~ fin.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nisíp (nisípuri), s. n. – Granule fine de rocă. Sl. nasŭpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 415; Cihac, II, 213) din vb. sypati „a împrăștia”, cf. risipi, bg., sb. nasip „dig”. Der. din bg. pĕsŭk (Conev 41) nu e posibilă. Der. nisipariță, s. f. (pește, Cobitis taenia); nisiparniță (var. nisiperniță), s. f. (clepsidră, nisipar); nisipi, vb. refl. (a se pulveriza; a se acoperi cu nisip); nisipar, s. m. (persoană care vinde nisip); nisipiș, s. m. (teren nisipos); nisipiu, adj. (de culoarea nisipului); nisipos, adj. (cu nisip); înnisipa, vb. (a umple cu nisip).

arată toate definițiile

Intrare: nisip
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nisip
  • nisipul
  • nisipu‑
plural
  • nisipuri
  • nisipurile
genitiv-dativ singular
  • nisip
  • nisipului
plural
  • nisipuri
  • nisipurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsip
  • năsipul
  • năsipu‑
plural
  • năsipuri
  • năsipurile
genitiv-dativ singular
  • năsip
  • năsipului
plural
  • năsipuri
  • năsipurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nisip năsip

  • 1. Rocă sedimentară neconsolidată, provenită prin dezagregarea unor minerale, roci sau organisme și care se prezintă sub forma unei acumulări de granule fine.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Apuci întăi pe un drum de nisip, urmînd litoralul. SADOVEANU, O. L. 12.
      surse: DLRLC
    • Un cuptor e roșiul soare, Și cărbune sub picioare E nisipul. COȘBUC, P. I 222.
      surse: DLRLC
    • Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-un lac mare și limpede ca seninul ceriului. În fundul lui, se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur. EMINESCU, N. 6.
      surse: DLRLC
    • Valuri albe [de zăpadă] trec în zare, se așază-n lung troian Ca nisipurile dese din pustiul african. ALECSANDRI, P. III 13.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune mai ales la plural Loc, teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și, de obicei, lipsită de vegetație.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie Ca (sau cât) nisipul (mării) = în număr foarte mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mulți ca frunzele de brad, Ca nisipul de pe vad. ALECSANDRI, P. P. 214.
        surse: DLRLC
      • Oamenii cresc în îndestulare și se înmulțesc ca năsipul mării. RUSSO, O. 25.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A clădi (sau a funda) pe nisip = a întreprinde o acțiune sortită eșecului, pieirii.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.4. Material mineral, natural sau artificial alcătuit din granule de dimensiuni mici, folosit la prepararea mortarului și a betonului, ca materie primă la fabricarea sticlei, a obiectelor de ceramică etc.
      surse: DLRLC
  • 2. Depunere patologică de granule fine de oxalați, urați, silicați etc. în rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: