nisip sm [At: COD. VOR. 94/20 / V: (înv) năs~, (îrg) năsăp, (reg) nas~, năsâp, năsip, nes~ / Pl: ~uri / E: bg насип „prundiș sau nisip îngrămădit”] 1 Rocă sedimentară neconsolidată, mobilă, provenită din sfărâmarea rocilor preexistente și constituită din granule minerale de cuarț, feldspați, limonit, calcit etc. Si: (îrg) arină, (reg) homoc. 2 (Pex; mpl) Loc, întindere alcătuită din nisip (1) și de obicei lipsită de vegetație. 3 (Îlav) (Ca stelele cerului și) ca sau (cât) ~ul mării În număr foarte mare. 4 (Îal) Foarte mare. 5 (Îal) Foarte mult. 6 (Îe) A clădi (sau a face, a funda ceva) pe ~ A întreprinde o acțiune fără a avea o bază care să o susțină, fără sorți de izbândă. 7 (Îe) A pune (sau a arunca etc. cuiva) ~ în ochi A face pe cineva să vadă lucrurile altfel de cum sunt. 8 (Îae) A înșela pe cineva. 9 (Reg) Țarină. 10 (Reg) Mâl. 11 (Reg) Nămol. 12 Depunere patologică de granule fine compuse din oxalați, urați, silicați etc., formată într-un rinichi, în vezica urinară sau în vezicula biliară Si: litiază, piatră.