NICOTINĂ s. f. Substanță alcaloidă incoloră, lichidă și toxică, care se găsește în frunzele de tutun și în alte plante. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin.

nicotină sf [At: MEȘT. DOFT. I, 58^r/29 / V: ~tin sn / E: ngr νικοτίνη, fr nicotine, ger Nikotin] Substanță alcaloidă incoloră, toxică, lichidă, care se găsește în frunzele de tutun.

NICOTINĂ s. f. Substanță alcaloidă incoloră, lichidă și toxică, care se găsește în frunzele de tutun. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin.

NICOTINĂ s. f. Substanță chimică din clasa alcaloizilor, incoloră, lichidă și toxică, care se găsește în frunzele de tutun.

NICOTINĂ s.f. Substanță alcaloidă toxică, incoloră și uleioasă, care se găsește în tutun. [< fr. nicotine, cf. J. Nicot – diplomat francez din sec. XVI care importa tutunul în Franța].

NICOTINĂ s. f. alcaloid toxic, incolor și uleios, în frunzele de tutun. (< fr. nicotine)

NICOTINĂ f. Substanță toxică sub formă de lichid incolor, uleios, extrasă din tutun și întrebuințată, mai ales, în medicină. /<fr. nicotine, germ. Nikotin

nicotină f. alcaloid veninos ce se află în tutun.

* nicotínă f., pl. e (de la Nicot, care a adus nicotiana). Un alcaloid veninos care se află în tutun.

nicotin sn vz nicotină

nicotină s. f., g.-d. art. nicotinei

nicotină s. f., g.-d. art. nicotinei

nicotină s. f., g.-d. art. nicotinei

NICOTÍNĂ (< fr., germ. {i}; de la n. pr. J. Nicot, diplomat francez din sec. 16, care a adus tutunul din Portugalia în Franța) s. f. Alcaloid care se găsește în tutun (până la 2%) și în alte plante; lichid toxic, incolor, cu p. f. 246°C. În doze mici constituie un excitant al sistemului nervos, în doxe mari însă produce intoxicații grave. Se întrebuințează în medicină și ca insecticid.