NICOTÍNĂ (< fr., germ. {i}; de la n. pr. J. Nicot, diplomat francez din sec. 16, care a adus tutunul din Portugalia în Franța) s. f. Alcaloid care se găsește în tutun (până la 2%) și în alte plante; lichid toxic, incolor, cu p. f. 246°C. În doze mici constituie un excitant al sistemului nervos, în doxe mari însă produce intoxicații grave. Se întrebuințează în medicină și ca insecticid.