13 definiții pentru nițel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec.

nițel, ~i [At: IST. Ț. R. 26 / Pl: ~ei, ~ele / E: nct] 1 anh Care este în cantitate mică. 2 anh Care este în număr mic Si: puțin. 3 anh Care reprezintă o parte redusă (din total) Si: puțin. 4 anh De proporții reduse. 5 av În mică măsură. 6 av Într-o oarecare măsură Si: întrucâtva, oarecum. 7 av Relativ puțin timp Si: puțin. 8 av (Îlav) ~ câte ~ Încetul cu încetul Si: treptat. 9 av (Îal) Puțin câte puțin Si: treptat.

NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, num. nehot. (Regional) Puțin, oleacă. Mai bine ascultăm nițică muzică. C. PETRESCU, S. 102. Să-mi dai o sticluță, să-ți aduc și dumitale nițică anghelică. CARAGIALE, O. II 254. Mă duc, zise-ndată, nițel fîn să-i cer. ALEXANDRESCU, M. 354. ◊ (Adverbial) Cum ieși în uliță, faci la stînga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. REBREANU, R. I 92. Mai așteaptă tu nițel, Pînă ce vom ospăta. ALECSANDRI, P. P. 197. ◊ Loc. adv. Cîte nițel = cîte puțin. Nițel cîte nițel = treptat, puțin cîte puțin.

NIȚÉL ~ícă (~éi, ~éle) și adverbial pop. Care este în cantitate (sau măsură) mică; puțin. Să aibă ~ică răbdare. Îngăduie ~. /Orig. nec.

nițel adv. puțin. [Origină necunoscută].

nițél, -ícă adj. pl. eĭ, ele (d. vrom. nișchițel, dim. d. nișchit, neșchit. V. neșchit). Vest. Fam. Puțin: nițeĭ banĭ, nițică apă, nițele parale. Adv. A stat nițel, a băut nițel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle

nițél adj. m., pl. nițéi; f. sg. nițícă, pl. nițéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NIȚÉL adj., adv. 1. adj. v. câtva. 2. adv. v. câtva. 3. adv. v. puțin. 4. adv. v. întrucâtva. 5. adv. v. cam.

NIȚEL adj., adv. 1. adj. cîtva, oarecare, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 2. adv. puțin, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareșice. (Stai ~!) 3. adv. cîtva, puțin, (pop.) oleacă. (A așteptat ~ în stradă.) 4. adv. întrucîtva, oarecum, puțin. (Se simte ~ obosit.) 5. adv. cam, puțin. (E ~ bolnav.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nițél (nițícă), adj. – Puțin, în cantitate mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în Munt. și, parțial, în Trans. F. nițică (normal ne-am fi aștepta la *nițea) indică un dim. Trebuie să se pornească de la nitic(à), fiindcă acest cuvînt corespunde unor formații expresive comune teritoriului romanic: sp. chico „mic” (v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351). Cf. ciccum „nimic” în Plaut; nec ciccum „nihil” într-o glosă placidiană; Lazio na ci(ca)de „puțin”; it. cica „nimc”; logud. ticcu „puțin” (unde t- echivalează cu z sard. it.); calabr. zica „picătură”, nazica „puțin”; Cilento tsiku „mic”. Celelalte explicații sînt insuficiente: de la nișchițel (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, Principii, 37; Scriban; cf. împotrivă Pușcariu 1175; din alb. në cikë „puțin” (Densusianu, Rom., XXIII, 79); din puținel*ținel, cu metateză (Tiktin).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nițel, -ică I. adj. care reprezintă o parte redusă din total; de proporții reduse; puțin II. adv. în mică măsură; întrucâtva, numai puțin timp

Intrare: nițel
nițel adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nițel
  • nițelul
  • nițelu‑
  • niți
  • nițica
plural
  • niței
  • nițeii
  • nițele
  • nițelele
genitiv-dativ singular
  • nițel
  • nițelului
  • nițele
  • nițelei
plural
  • niței
  • nițeilor
  • nițele
  • nițelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nițel

  • 1. familiar Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: oleacă puțin diminutive: nițeluș 3 exemple
    exemple
    • Mai bine ascultăm nițică muzică. C. PETRESCU, S. 102.
      surse: DLRLC
    • Să-mi dai o sticluță, să-ți aduc și dumitale nițică anghelică. CARAGIALE, O. II 254.
      surse: DLRLC
    • Mă duc, zise-ndată, nițel fîn să-i cer. ALEXANDRESCU, M. 354.
      surse: DLRLC
  • 2. (și) adverbial În mică măsură sau într-o oarecare măsură; numai puțin timp.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: întrucâtva 2 exemple
    exemple
    • Cum ieși în uliță, faci la stînga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. REBREANU, R. I 92.
      surse: DLRLC
    • Mai așteaptă tu nițel, Pînă ce vom ospăta. ALECSANDRI, P. P. 197.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială Câte nițel = câte puțin.
      surse: DLRLC
    • 2.2. expresie Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: treptat

etimologie: