NIȚEL, -ICĂ, niței, -ele, num. nehot. (Regional) Puțin, oleacă. Mai bine ascultăm nițică muzică. C. PETRESCU, S. 102. Să-mi dai o sticluță, să-ți aduc și dumitale nițică anghelică. CARAGIALE, O. II 254. Mă duc, zise-ndată, nițel fîn să-i cer. ALEXANDRESCU, M. 354. ◊ (Adverbial) Cum ieși în uliță, faci la stînga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. REBREANU, R. I 92. Mai așteaptă tu nițel, Pînă ce vom ospăta. ALECSANDRI, P. P. 197. ◊ Loc. adv. Cîte nițel = cîte puțin. Nițel cîte nițel = treptat, puțin cîte puțin.