niște [At: (a. 1521) HURMUZAKI, XI, 843 / G-D: (înv) ~ștar, ~stor / V: (îvp) neș~, (înv) ~ștea, ~șteaie, ~ști, (reg) neștu, ~ștre, nuște, nuști, nuștu, nuștuc / E: ml nescio quid „nu știu ce”] 1 arn (Precedă substantivele la plural, corespunde pluralului articolului nehotărât singular un, o) Exprimă imposibilitatea de a preciza identitatea, cantitatea și, mai rar, calitatea noțiunii exprimate de substantivul înaintea căruia se află Niște cărți. 2 arn (Înaintea unui substantiv care redă o calitate negativă; prt) Sunt niște răi. 3 arn (Precedă nume de materii; csc) Frige niște carne. 4 anh (Înv; înaintea unui numeral) Oarecare. 5 anh (Înv; înaintea unui numeral) Un fel de...

NIȘTE art. nehot. Cuvînt (de obicei invariabil) întrebuințat înaintea substantivelor la pl. pentru a arăta o cantitate oarecare. După masă, ne-a chemat să ne împartă niște broșuri. CAMIL PETRESCU, U. N. 197. Avea de descurcat niște socoteli cu un slujbaș. REBREANU, R. I 91. Cucule, de unde vii? – De la niște vii pustii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 119. ◊ (Însoțind un substantiv nume de materie la singular sau un substantiv cu sens colectiv) Au fript niște carne de iepure. RETEGANUL, P. II 71. Au trimes... să-i ducă niște pînză... și niște ață. SBIERA, P. 99. Ia și tu o bucată de mămăligă din colțar și cu niște ceapă și mînîncă. CREANGĂ, P. 9. ◊ (Pe lîngă un substantiv care redă o idee de calitate, întreaga sintagmă avînd o nuanță peiorativă) Iaca niște papugii, niște scîrța-scîrța pe hîrtie. Îi știm noi. CARAGIALE, O. I 44. Pesemne păcatele cele mari și grele m-au aruncat și aici să învăț niște țopîrlani sălbatici. CREANGĂ, A. 77. – Variantă: nește (HASDEU, R. V. 42) art. nehot.

niște pr. oarecari: niște oameni, niște vorbe. [Vechiu-rom. nește = lat. NESCIO QUID].

niște și (vechĭ) nește pron. indefinit (d. lat. néscio quĭd, nu știŭ ce. V. neștine, niscaĭ). Oare-care, ceva: niște oamenĭ, niște mîncare, niște vin. – Se întrebuințează numaĭ la nom. și ac.: niște banĭ, pe niște oamenĭ, ĭar la genitiv se întrebuințează unor saŭ a niște: unor oamenĭ, a niște oamenĭ, a niște mîncare. Se găsește și niștor (vechĭ neștor): niștor norĭ (Al. Cazaban, Vĭața Liter. 1906, 37, 3, 2). – Și’n Olt. nește (V. la puĭez).

O³ art. nehot. v. un.

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care îl determină denumește obiectul neindividualizat în discuție) Un prieten. (Accentuează noțiunea exprimată de substantiv) O bucurie se vestea în ochii ei. ◊ (Dă sens general substantivului) Un artist, fie și mai genial decât Paganini. ♦ (Înaintea unui nume propriu sugerează o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se părea că văd un Platon. ♦ (Dă valoare substantivală unor cuvinte pe care le precedă) Un murdar. [Gen.-dat. sg. unui, unei; gen.-dat. pl. unor] – Lat. unus, una.

nește anhi vz niște

neștu anh vz niște

niștea arn vz niște

nișteaie arn vz niște

niști arn vz niște

niștre arn vz niște

nuște anh vz niște

nuști anh vz niște

nuștu anh vz niște

nuștuc anh vz niște

on² arn vz un

UN¹ (genit. unui), f. O (genit. unei) I. adj. num. cardinal. Cel dintîiu din toate numerele: un om, un lup, un ceas, un cuvînt; o femeie, o vacă, o lună, o vorbă; decît un an cioară, mai bine o zi șoim (ZNN.); are doi copii: un băiat și o fată; au fost odată doi oameni, un bărbat și o muiere (RET.); Judecătorii l-au osîndit la șase luni și o zi; copilul a împlinit ~ an și o lună; a cerut un leu daune-interese; (P): cu un rac tot sărac 👉 RAC I 1. II. UNU(L) (genit. unuia), f. UNA (genit. uneia) num. cardinal și (pl. m. unii, f. unele; – gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora) pron. nehot. 1 Numărul, cantitatea ce reprezintă unitatea: împăratul avea trei feciori, doi mai mari, sfătoși și făloși, iar unul mai mic (RET.); decît zece trebi și rele, mai bine una și bună (ZNN.); îi trase una cu sete, că punga plesni ca o bășică de bou (DLVR.); De cînd sînt eu pe pămînt Numai trei mîndre-am avut: Una’n deal Ca ș’un pahar, Una’n vale, Mîndră tare, Una’n capul satului, Ca și floarea crinului (IK.-BRS.); unul la sută; una la mie; bărbatul e major la douăzeci și unul de ani; o mie și una de nopți; (P): una și cu una fac două, lucrul e destul de lămurit, nu-l poți interpreta altfel; a ști una și bună 👉 BUN I 24; tu știi una, eu știu mai multe 👉 ȘTI I 1; una la mînă 👉 MÎNĂ1 B, f.; nici una, nici două, cu una cu două 👉 DOI3; din două una sau una din două, ori una, ori alta, ori... ori...; pînă la unul 👉 PÎNĂ¹3; (unul) cîte unul sau cîte unul, cîte unul, numai unul la fie-care dată și pe rînd: toată noaptea au dat den sinețe și nu cîte unul, ce toți odată (M.-COST.); acest împărat avea cincizeci de fete și... pe toate le trimese la Ercule, cîte una, cîte una (ISP.); (tot) unul și unul, tot oameni aleși, caracteristici: sat vechiu, răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvîntului, cu gospodari tot unul și unul (CRG.); ele erau mai multe la număr, tot una și una de frumoase (ISP.); Bucov. unul ca unul, unul ca și celălalt: la chip drept că-s unul ca unul, dar la fire tot se deosebesc în cîtva (SB.) ¶ 3 Asociat sau în opozițiune cu altul, alta: tot două oale-mi fierb: una seacă și alta goală (PANN); unii susțin una, alții alta; una îl întrebi și alta răspunde (CAR.); una pre alta hulește și defaimă și una pre alta va să o pogoare și să o calce (GR.-UR.); nu înțelegea unul altuia ce grăia și rămase lucrul lor neisprăvit (N.-COST.); și unii și alții sîn' vinovați; 👉 ALT²5; pînă (la) una alta. deocamdată: pînă una alta, îi schimbă merele și-i puse altele în locul lor (ISP.); dar pînă la una alta, știi ce-am gîndit eu astă noapte? (CRG.) ¶ 3 De una, a) de altfel, de altminteri: de una, poate ar fi mai bine să plece; b) laolaltă, împreună: sat... împărțit în trei părți care se țin tot de una (CRG.); c) îndată, pe loc, imediat: cum o intrat în ogradă, de una o trecut printre oameni (VAS.) ¶ 4 De-a-una, numai decît, îndată, pe loc: albina, auzind aceasta... de-a-una și sboară de unde era ascunsă (MAR.); 👉 TOTDEAUNA ¶ 5 Într’una, Mold. Bucov. Trans. (tot) una, necontenit, mereu: îi merge gura într’una; se ține într’una de ștrengării; fata, care voește ca un flăcău să o iee de soție, ia o cheutoare de la cămeșa lui... și poartă cheutoarea tot una la sine (GOR.); nu ședea nici-cînd pe-acasă, ci îmbla tot una’n vitejii (SB.); de cînd v’ați însurat, ați dus-o una cu bencheturile, cu zaifeturile (ALECS.) ¶ 6 ‡Într’una, împreună: merg oamenii la beserică, cum acolo într’una cu popa și cu tot nărodul să facă rugăciune (COR.) ¶ 7 Tot una, deopotrivă, egal, la fel: amîndoi erau tot una de tari (SB.); Tot una-i dacă astăzi sau mîine am să mor (EMIN.) ¶ 8 Nici de unele, de nici unele, nimic: la conace era grijit tot ce trebuia... să nu fie lipsă nici de unele (MUST.); care fu mirarea lui, cînd i se spuse că acolo nu va putea găsi nici de unele, fiindcă erau prea săraci (ISP.); tu n’ai părinți, adăpost n’ai, haine nu, n’ai de nici unele (CAR.) ¶ 9 Une ori 👉 UNEORI; ‡une-date 👉 DATĂ¹1 ¶ 10 De ună zi 👉 DEUNĂZI ¶ 11 În enumerări, în chitanțe, polițe, etc. se întrebuințează adesea una în loc de o: fie-care locuință se compune din un antreu, una cameră de dormit, una sufragerie și una bucătărie; am primit una mie de lei ¶ 12 Singur, unic: Dumnezeu e unul; numai unul Dumnezeu știe cît sînt de nevinovată! (ISP.); Și era una la părinți Și mîndră’n toate cele (EMIN.); botezară copilul și îngrijiră de dînsul, mă rog, ca unul la părinți (ISP.) ¶ 13 Nici unul, nici una 👉 NICI II 2. III. UNU(L) sbst. Cifra 1, nota 1: trei unu(l) de-a rîndul se citesc o sută și unsprezece; scrie pe unu(l) dinaintea lui zero; i-a dat unu(l) la geometrie. IV. UN, f. O (gen.-dat. m. unui, f. unei; – pl. m. f. niște, gen.-dat. unor) art. nehot.: un om înalt, o femeie frumoasă; acea casă era a unui bătrîn și a unei bătrîne cari n’aveau copii (RET.); Și se tot duce, s’a tot dus De dragu-unei copile (EMIN.); un altul; un al treilea; simți că în creierii lui se petrece un ce de care nu-și putea da seama (ISP.); un du-te, vino; nici un, nici o 👉 NICl II 2 [lat. unus, una].

UNUL 👉 UN II.

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care îl determină denumește obiectul neindividualizat în discuție) Un prieten. ◊ (Accentuează noțiunea exprimată de substantiv) O bucurie se vestea în ochii ei. ◊ (Dă sens general substantivului) Un artist, fie și mai genial decât Paganini. ♦ (Înaintea unui nume propriu sugerează o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se părea că văd un Platon. ♦ (Dă valoare substantivală unor cuvinte pe care le precedă) Un murdar. [Gen.-dat. sg. unui, unei; gen.-dat. pl. unor] – Lat. unus, una.

O³ art. nehot. V. un.

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care-l determină denumește obiectul în discuție, fără să dea o nuanță deosebită noțiunii) Colo jos, pe mlaștină, S-a-ntîlnit un pui de cioară C-un bîtlan de baștină. TOPÎRCEANU, B. 46. A fost odată un împărat... ISPIRESCU, L. 1. Alege-ți un cal din herghelie, care-i vrea tu. CREANGĂ, P. 185. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici. EMINESCU, O. I 88. De-aș avea o puiculiță Cu flori galbine-n cosiță. ALECSANDRI, P. A. 35. ◊ (Accentuează noțiunea exprimată de substantiv) Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decît un nume adunat pe-o carte. ARGHEZI, V. 9. I-a cuprins o jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I 228. Deodată îl apucă un dor de tată-său. ISPIRESCU, L. 8. O moarte se vestea în ochii ei. NEGRUZZI, S. I 50. ◊ (Dă sens general substantivului) Un artist, fie și mai genial decît Paganini, nu va putea scoate sunete frumoase și armonice dintr-o diblă spartă. GHEREA, ST. CR. I 251. ♦ (Înaintea unui nume propriu redă o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... Dascălul acesta lua în ochii mei un chip măreț... mi se părea că văd un Platon, un Aristotel. NEGRUZZI, S. I 6. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. unui, unei, gen.-dat. pl. unor.

UN o (niște) art. nehot. 1) (folosit înaintea unui substantiv comun, indică genul, numărul și cazul acestuia și îl prezintă ca nedeterminat, indefinit) Un oraș. O școală. 2) (folosit înaintea unui substantiv propriu, indică o asemănare cu persoana denumită de acest substantiv) Un Ion Creangă. O Marie Bieșu. /<lat. unus, una

néște, néștor V. niște.

niște² art. (numai + s. pl.: ~ făinuri), g.-d. pl. unor; v. un²

niște¹ adj. pr. m. și f. (numai + s. sg.: ~ faină, ~ lapte)

*niște¹ adj. pr. m. și f. (numai + s. sg.: ~ lapte, ~ făină)

niște

dintr-o prep. + art. / num. (~ grădină, numai ~ privire)

dintr-un prep. + art. / num. (~ sat de munte, maioneză numai ~ ou)

! laoparte^[1] adv. (Dă-te ~.) corectat(ă)

o³ art. v. un²

un³ num. m., g.-d. unui; f. o, g.-d. unei (Eu am un frate/o soră, el are doi/două.)

un² art. m., g.-d. unui, f. o, g.-d. unei; pl. m. și f. niște, g.-d. unor (Acolo lătra un câine/mieuna o pisică. Acolo lătrau niște câini/mieunau niște pisici.)

un¹ adj. pr. m., g.-d. unui, pl. unii; f. o, g.-d. unei, pl. unele, g.-d. m. și f. unor (Un elev/O elevă întreabă, altul/alta răspunde.)

!dintr-o prep. + adj. / art. / num.

!dintr-un prep. + adj. / art. / num.

la o parte loc. adv.

o⁵ art. v. un²

pe de o parte (tempo lent)/pe de-o parte (tempo rapid) loc. adv.

un² art. m., g.-d. unui, f. o, g.-d. unei; pl. m. și f. niște, g.-d. unor (este un laș)

dintr-o prep. + art. sau + num.

dintr-un prep. + art. sau + num.

un adj. m., g.-d. unui, pl. unii; f. sg. o, g.-d. unei, pl. unele, g.-d. m. și f. unor

un art. m., g.-d. unui; f. sg. o, g.-d. unei; pl. m. și f. niște, g.-d. unor

dintr-o

dintr-un

la o parte

pe de o parte

dintr’o.

dintr’un.

laoparte.

un, o; unui m. gen., unei f. gen.; niște pl. m. și f. (cf. unul).

pentru unii mumă, pentru alții ciumă expr. (pop.) care este părtinitor în relațiile cu oamenii.

NIȘTE adj. (pop.) niscai, niscaiva. (~ oameni.)

NIȘTE adj. (pop.) niscai, niscaiva. (~ oameni.)