NESMINTIT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Pref. ne- + smintit.

nesmintit, ~ă [At: (a. 1648) GCR I, 131/3 / V: nez~, (înv) ~mentit / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + smintit] 1 a (Înv) Care nu este mișcat din loc Si: neclintit (1), nemișcat (1). 2-3 a (Pex) Care (nu este sau) nu poate fi abătut. 4-5 a Care (nu este sau) nu poate fi atins. 6-7 a Care (nu este sau) nu poate fi schimbat de nimeni sau de nimic. 8 av (Îrg) Fără schimbare. 9 av (Îrg) Fără greșeală. 10 av (Îrg) Riguros. 11 av (Îrg) În mod regulat. 12 av (Îrg) Constant. 13 av (Îrg) Cu orice preț. 14 av (Îrg) Desigur.

NESMINTIT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Ne- + smintit.

nesmintit a. (arhaic) nestrămutat: dorință nesmintită de a se arăta credincios BĂLC. ║ adv. negreșit: altul nesmintit că ar fi asurzit ISP. [V. smintì].

nesmintít, -ă adj. Care nu e smintit. Nestrămutat în hotărîre: voința nestrămutată de a învinge. Negreșit, absolut: nevoĭe nesmintită. Adv. Negreșit, sigur: voi veni nesmintit.

nesmentit, ~ă a, av vz nesmintit

nezmintit, ~ă a, av vz nesmintit

nesmintit (desp. nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintiți; f. nesmintită, pl. nesmintite

!nesmintit (nes-min-/ne-smin-) (înv., reg.) adj. m., pl. nesmintiți; f. nesmintită, pl. nesmintite

nesmintit adj. m. (sil. mf. -smin-), pl. nesmintiți; f. sg. nesmintită, pl. nesmintite

nesmintit.

NESMINTIT adj. v. fix, imobil, neclintit, nemișcat, stabil.

nesmintit adj. v. FIX. IMOBIL. NECLINTIT. NEMIȘCAT. STABIL.