17 definiții pentru nevroza, nevroză (subst.), nevroză (suf.)   conjugări / declinări

nevrozá vb., ind. prez. 1 sg. nevrozéz, 3 sg. și pl. nevrozeáză

NEVROZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. [Cf. fr. névroser].

NEVROZÁ vb. tr., refl. a (se) îmbolnăvi de nevroză; (fam.) a se enerva. (< fr. névroser)

NEVRÓZĂ, nevroze, s. f. Nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive. – Din fr. névrose.

NEVRÓZĂ, nevroze, s. f. Nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive. – Din fr. névrose.

NEVRÓZĂ, nevroze, s. f. Tulburare nervoasă cu caracter funcțional (neurastenie, psihastenie, isterie). Rămîn cu trista mea nevroză, Cu dorul meu nespus de ducă. MACEDONSKI, O. I 159.

nevróză (boală de nervi) (ne-vro-) s. f., g.-d. art. nevrózei; pl. nevróze

nevróză s. f. (sil. -vro-), g.-d. art. nevrózei; pl. nevróze

NEVRÓZĂ s. (MED.) nevropatie, psihonevroză, (pop.) spaimă.

NEVRÓZĂ s.f. Tulburare nervoasă cu caracter funcțional. [< fr. névrose].

NEVRÓZĂ s. f. boală psihică datorată unor suprasolicitări, care se manifestă prin astenie, cefalee, insomnii, anxietate, iritabilitate etc.; nevropatie. (< fr. névrose)

NEVRÓZĂ ~e f. (denumire generică) Boală care se manifestă prin tulburări nervoase apărute în urma unor solicitări psihice excesive. /<fr. névrose

nevroză f. boală de nervi: nevralgia, epilepsia și tetanosul sunt nevroze.

* nevróză f., pl. e (fr. névrose, d. ngr. névron, vgr. neûron, nerv). Med. Turburare de nervĭ, ca, de ex., neŭrastenia.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NEVRÓZĂ s. (MED.) nevropatie, psihonevroză, (pop.) spáimă.

NEVRÓZĂ (‹ fr.) s. f. Tulburare mentală fără substrat organic (cerebral), cauzată de traume psihice, surmenaj intelectual, în care pacientul păstrează contactul cu realitatea exterioară. Debutează într-un moment distinct al vârstei adulte. Ea nu afectează funcțiile esențiale ale personalității, iar subiectul o trăiește conștient și dureros, neputând-o depăși voluntar. Principalele forme clinice de n. sunt isteria, n. fobică, n. obsesională. Sin. nevropatie (2).

-NEVROZĂ „tulburare nervoasă”. ◊ gr. neuron „nerv” > fr. -névrose, germ. id. > rom. -nevroză.