nevedit sn vz năvădit

NEVEDIT s. n.^[1] v. năvădit. modificată

NĂVĂDI, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedi, nividi vb. IV] – Din sl. navoditi.

NĂVĂDIT s. n. (Pop.) Năvădire. – V. năvădi.

navădi v vz năvădi

năbădi² v vz năvădi

năvădi vt [At: PSALT. 312 / V: (reg) nav~, năbă~, ~vedi, ~veli, nev~, nevedi, neveli, nevidi, nivedi, nividi / Pzi: ~desc / E: slv наводити] 1 (Înv) A aduce. 2 (Înv) A pune în mișcare Si: a acționa, a mâna. 3 A trece firele de urzeală printre ițe și prin spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii.

năvădit sn [At: I. IONESCU, M. 690 / V: (reg) neved~, nivid~ / Pl: ~uri / E: năvădi] 1 (Înv) Aducere. 2-3 Năvădire (2-3).

năvedi^[1] v vz năvădi modificată

năveli v vz năvădi

nevădi v vz năvădi

nevedi v vz năvădi

neveli v vz năvădi

nevidi¹ v vz năvădi

nivedi v vz năvădi

nividi v vz năvădi

nividit sn vz năvădit

NĂVĂDI, năvădesc, vb. IV. Tranz. (La războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedi, nividi vb. IV] – Din sl. navoditi.

NĂVĂDIT s. n. Năvădire. – V. năvădi.

NĂVĂDI, năvădesc, vb. IV. Tranz. A trece firele urzelii printre ițe și spată în ordinea cerută de modelul țesăturii. Am plecat la arat, Ș-am arat ș-am sămănat Cînepă. Și m-am dus ș-am cules-o... Ș-am urzit-o, Ș-am năvădit-o, Ș-am învelit-o, Ș-am țesut-o. PĂSCULESCU, L. P. 147. Variante: nevedi (ALECSANDRI, P. III 261), nividi (CREANGĂ, A. 62) vb. IV.

NĂVĂDIT s. n. Năvădire. (Atestat în forma nevedit) Dupre nevedit prin ițe, se face neveditul prin spată. I. IONESCU, M. 690. – Variante: nevedit, înnăvădit s. n.

A NĂVĂDI ~esc tranz. (fire de urzeală) A trece prin ițe și spată. /<sl. navoditi

navădì v. V. nevedì.

nevedì v. a petrece firele de pânză printre iță și spată: le împletește, nevedește AL. [Slav. NAVEDÓ, a aduce, a introduce, a băga].

nividì v. Mold. V. nevedì: alte sumane să le nividească și să înceapă a le țese din nou CR.

năvădésc V. nevedesc.

năvedésc V. nevedesc.

nevedésc v. tr. (d. vechĭu năvedesc, aduc, d. vsl. nuvesti-navedon, „aduc, vîr”, compus ca și do-, po- și iz-vedesc. V. vodă). Sud. (rTP. 3, 9-12, 103 și GrS. 6, 60). Vîr urzeala printre ițe și spată cînd așez războĭu de țesut. – Și năvădesc și înăvădesc.

nividésc V. nevedesc.

năvădi (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădesc, 3 sg. năvădește, imperf. 1 năvădeam; conj. prez. 1 sg. să năvădesc, 3 să năvădească

năvădit (pop.) s. n.

năvădi (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădesc, imperf. 3 sg. năvădea; conj. prez. 3 să năvădească

năvădit (pop.) s. n.

năvădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădesc, imperf. 3 sg. năvădea; conj. prez. 3 sg. și pl. năvădească

năvădit s. n.

năvădi

năvădesc, -deam 1 imp.

năvădi (năvădesc, năvădit), vb. – A urzi, a dispune urzeala. – Var. năvedi, nevedi. Mr. năvădire, megl. năviies. Sl. navesti, navedą „a duce” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 460; Miklosich, Lexicon, 398), cf. dovedi, izvodi. – Der. năvădit, s. n. (urzeală); năvăditură, s. f. (urzit). Megl. provine direct din bg. navijă.

NEVEDÍT s. n. v. năvădit.

NĂVĂDÍT (< năvădi) s. n. Sistem de ornare a țesăturilor, diferit de alesătură, executat pe un număr mare de ițe (3-32). Această tehnică, foarte răspândită în Moldova, a fost folosită mai ales la realizarea ștergarelor și zăbranicelor de valoare artistică deosebită.

NĂVĂDI vb. (TEXT.) a rosti, a rostui. (A ~ urzeala.)

NĂVĂDIT s. (TEXT.) năvădeală, năvădire, năvăditură.

NĂVĂDI vb. (TEXT.) a rosti, a rostui. (A ~ urzeala.)

NĂVĂDIT s. (TEXT.) năvădeală, năvădire, năvăditură.

năvădí, v.t. v. nevedi.

nevedi, nevedesc, (năvădi), vb. tranz. – (reg.) (la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii (D. Pop, 1978): „Fetele de pe la noi / Nu știu pune pă urzoi; / Nu știu nici a nevedi, / Cu feciori se știu iubi” (Ștețco, 1990: 273; Borșa). – Din sl. navoditi (DEX, MDA); din vsl. navedo „a aduce, a introduce, a băga” (Miklosich, Cihac, cf. DER; Șăineanu, Scriban).

nevedi, nevedesc, vb. tranz. – (la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii (D. Pop 1978): „Fetele de pe la noi / Nu știu pune pă urzoi; / Nu știu nici a nevedi, / Cu feciori se știu iubi” (Ștețco 1990: 273; Borșa). – Din sl. navoditi (DEX).

NĂVĂDlT s. n. Năvădire. Dupre nevedit prin ițe se face neveditul prin spată, cu care se bate băteala în urzeală. i. ionescu, m. 690. Trebuia s-ajut acasă: la tras în pieptănuși, la nevedit, la făcut țevi cu sucala și la tors cu roata. creangă, p. [prefață] 4. Trecerea firelor de pînză prin ițe și spată se zice năvădit. damé, t. 136. Neveditul sau nividitul este trecerea urzelii prin ițe și prin spată. pamfile, i. c. 266. Spata îți servă la neveditul pînzei. h ii 255. Eu m-aș prind’e de urdzît, Amîndoi d’e ńevedit. t. papahagi, m. 65. – Și: (regional) nevedit, nividit s. n. – V. năvădi.