NĂVĂDIT s. n. (Pop.) Năvădire. – V. năvădi.

năvădit sn [At: I. IONESCU, M. 690 / V: (reg) neved~, nivid~ / Pl: ~uri / E: năvădi] 1 (Înv) Aducere. 2-3 Năvădire (2-3).

NĂVĂDIT Mold. NEVEDIT sbst. ⛓ Faptul de a năvădi.

NĂVĂDIT s. n. Năvădire. – V. năvădi.

NĂVĂDIT s. n. Năvădire. (Atestat în forma nevedit) Dupre nevedit prin ițe, se face neveditul prin spată. I. IONESCU, M. 690. – Variante: nevedit, înnăvădit s. n.

nevedit sn vz năvădit

nividit sn vz năvădit

NEVEDIT s. n.^[1] v. năvădit. modificată

năvădit (pop.) s. n.

năvădit (pop.) s. n.

năvădit s. n.

NĂVĂDÍT (< năvădi) s. n. Sistem de ornare a țesăturilor, diferit de alesătură, executat pe un număr mare de ițe (3-32). Această tehnică, foarte răspândită în Moldova, a fost folosită mai ales la realizarea ștergarelor și zăbranicelor de valoare artistică deosebită.

NEVEDÍT s. n. v. năvădit.

NĂVĂDIT s. (TEXT.) năvădeală, năvădire, năvăditură.

NĂVĂDIT s. (TEXT.) năvădeală, năvădire, năvăditură.

NĂVĂDlT s. n. Năvădire. Dupre nevedit prin ițe se face neveditul prin spată, cu care se bate băteala în urzeală. i. ionescu, m. 690. Trebuia s-ajut acasă: la tras în pieptănuși, la nevedit, la făcut țevi cu sucala și la tors cu roata. creangă, p. [prefață] 4. Trecerea firelor de pînză prin ițe și spată se zice năvădit. damé, t. 136. Neveditul sau nividitul este trecerea urzelii prin ițe și prin spată. pamfile, i. c. 266. Spata îți servă la neveditul pînzei. h ii 255. Eu m-aș prind’e de urdzît, Amîndoi d’e ńevedit. t. papahagi, m. 65. – Și: (regional) nevedit, nividit s. n. – V. năvădi.