nevedea v vz nenăvidi

NĂVĂDI, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedi, nividi vb. IV] – Din sl. navoditi.

navădi v vz năvădi

năbădi² v vz năvădi

năvădi vt [At: PSALT. 312 / V: (reg) nav~, năbă~, ~vedi, ~veli, nev~, nevedi, neveli, nevidi, nivedi, nividi / Pzi: ~desc / E: slv наводити] 1 (Înv) A aduce. 2 (Înv) A pune în mișcare Si: a acționa, a mâna. 3 A trece firele de urzeală printre ițe și prin spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii.

năvedi^[1] v vz năvădi modificată

năveli v vz năvădi

năvidi v vz nenăvidi

nenavidi v vz nenăvidi

nenăvidi vt [At: PSALT. 16 / V: nă~, ~na~, nevedea, nevidi / Pzi: ~desc / E: slv нєнавидѣти] (Înv) 1 A invidia. 2 A urî.

nevădi v vz năvădi

nevedi v vz năvădi

neveli v vz năvădi

nevidi¹ v vz năvădi

nevidi² v vz nenăvidi

nivedi v vz năvădi

nividi v vz năvădi

NĂVĂDI, Mold. NEVEDI, NIVIDI (-desc) vb. tr. și intr. ⛓ A trece firele urzelii printre ițe și spată: a urzit pânza... a năvădit-o și a țesut-o, de a făcut chiar trîmbe (R.-COD.) [vsl. navesti, –vedą].

NĂVĂDI, năvădesc, vb. IV. Tranz. (La războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedi, nividi vb. IV] – Din sl. navoditi.

NĂVĂDI, năvădesc, vb. IV. Tranz. A trece firele urzelii printre ițe și spată în ordinea cerută de modelul țesăturii. Am plecat la arat, Ș-am arat ș-am sămănat Cînepă. Și m-am dus ș-am cules-o... Ș-am urzit-o, Ș-am năvădit-o, Ș-am învelit-o, Ș-am țesut-o. PĂSCULESCU, L. P. 147. Variante: nevedi (ALECSANDRI, P. III 261), nividi (CREANGĂ, A. 62) vb. IV.

A NĂVĂDI ~esc tranz. (fire de urzeală) A trece prin ițe și spată. /<sl. navoditi

navădì v. V. nevedì.

nevedì v. a petrece firele de pânză printre iță și spată: le împletește, nevedește AL. [Slav. NAVEDÓ, a aduce, a introduce, a băga].

nividì v. Mold. V. nevedì: alte sumane să le nividească și să înceapă a le țese din nou CR.

năvădésc V. nevedesc.

năvedésc V. nevedesc.

năvidésc v. tr. (vsl. [ne]navidiĕti). Vechĭ. Nu pot vedea, nu pot suferi, urăsc. – Și nenăv-.

nenăvidésc V. năvidesc.

nevedésc v. tr. (d. vechĭu năvedesc, aduc, d. vsl. nuvesti-navedon, „aduc, vîr”, compus ca și do-, po- și iz-vedesc. V. vodă). Sud. (rTP. 3, 9-12, 103 și GrS. 6, 60). Vîr urzeala printre ițe și spată cînd așez războĭu de țesut. – Și năvădesc și înăvădesc.

nividésc V. nevedesc.

năvădi (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădesc, 3 sg. năvădește, imperf. 1 năvădeam; conj. prez. 1 sg. să năvădesc, 3 să năvădească

năvădi (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădesc, imperf. 3 sg. năvădea; conj. prez. 3 să năvădească

năvădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădesc, imperf. 3 sg. năvădea; conj. prez. 3 sg. și pl. năvădească

năvădi

năvădesc, -deam 1 imp.

năvădi (năvădesc, năvădit), vb. – A urzi, a dispune urzeala. – Var. năvedi, nevedi. Mr. năvădire, megl. năviies. Sl. navesti, navedą „a duce” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 460; Miklosich, Lexicon, 398), cf. dovedi, izvodi. – Der. năvădit, s. n. (urzeală); năvăditură, s. f. (urzit). Megl. provine direct din bg. navijă.

năvidi (-desc, -it), vb. – 1. A urî. – Var. nevăvidi. Sl. (ne)navidĕti (Tiktin). Sec. XVI, înv.

NĂVĂDI vb. (TEXT.) a rosti, a rostui. (A ~ urzeala.)

NENĂVIDI vb. v. dușmăni, invidia, pizmui, urî, vrăjmăși.

NĂVĂDI vb. (TEXT.) a rosti, a rostui. (A ~ urzeala.)

nenăvidi vb. v. DUȘMĂNI. INVIDIA. PIZMUI. URÎ. VRĂJMĂȘI.

năvădí, v.t. v. nevedi.

nevedi, nevedesc, (năvădi), vb. tranz. – (reg.) (la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii (D. Pop, 1978): „Fetele de pe la noi / Nu știu pune pă urzoi; / Nu știu nici a nevedi, / Cu feciori se știu iubi” (Ștețco, 1990: 273; Borșa). – Din sl. navoditi (DEX, MDA); din vsl. navedo „a aduce, a introduce, a băga” (Miklosich, Cihac, cf. DER; Șăineanu, Scriban).

nevedi, nevedesc, vb. tranz. – (la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii (D. Pop 1978): „Fetele de pe la noi / Nu știu pune pă urzoi; / Nu știu nici a nevedi, / Cu feciori se știu iubi” (Ștețco 1990: 273; Borșa). – Din sl. navoditi (DEX).

NENĂVIDl vb. IV. Tranz. (Învechit) A invidia, a pizmui; a urî. Cine iubeaște nedreptatea nenăvideaște sufletul său. psalt. 16. Se învie zeul și se răsipească-se dracii și se fugă de fața lui ce nenavidescu elu. ib. 126, cf. 65. Fă cu mine seamne în bine Și să vază cei ce nu mă năvidesc. coresi, ps. 237/1, cf. dhlr ii, 516, rosetti, l. r. vi, 256. ◊ refl. recipr. Atunce... unul la alalt se vor vinde și se vor nevedea unul la alalt. coresi, tetr. 55. – Prez. ind.: nenăvidesc. – Și: nenavidi, năvidi vb. IV, nevedea vb. II, nevidi (anon. car.) vb. IV. – Din slavonul ненакидѣти.