NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Pref. ne- + tot.

nătot, ~oată smf, a vz netot

nedot a vz netot

netot, ~oată [At: LB / V: (reg) nă~, ~dot / Pl: ~oți, ~oate / E: ne- + tot] 1 a (Rar) Parțial. 2-3 smf, a Nătărău (1-2). 4-5 smf, a Neghiob (3-4). 6 smf Persoană dintr-un anumit grup de țigani nomazi, răspândiți odinioară prin Ungaria și Transilvania.

NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Ne- + tot.

NETÓT², -OÁTĂ, netoți, -oate, s. m. și f. (Învechit) Persoană aparținînd unui grup de țigani nomazi care trăia prin Ungaria și Transilvania. Jigăriți și hărtăniți ca niște netoți. ISPIRESCU, L. 174. Netoți, oameni fără casă și fără șatră, nomazi, umblau în cîrduri, cu capul gol. GHICA, S. XII.

NETÓT¹, -OÁTĂ, netoți, -oate, adj. Redus la minte, fără minte, neghiob, prostănac, prost, smintit. Ce stai, mîndruță, la poartă, Ori ești proastă și netoată? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ (Substantivat) Ești un netot! Ți-e capul prost Și-ți faci de cap, Ioane! COȘBUC, P. I 118. Într-a păpușilor țară Mulți netoți pe bani se-nsoară. ALECSANDRI, T. I 96.

NETÓT ~oátă (~óți, ~oáte) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; nerod; tâmp; tont; nătâng; năuc; stupid. /ne- + tot

netot a. și m. idiot: mintea mi-i seacă, gândul netot EM. [Lit. neîntreg (cf. lipsit)].

netót, -oátă adj. (ne- și tot, adică „neîntreg, incomplet, neom”). Idiot, tâmp. M. pl. Un fel de Țiganĭ ungureștĭ nomazĭ care furaŭ și mîncaŭ și mortăcĭunĭ și care aŭ fost alungațĭ din Transilvania din ordinu luĭ Iosif II și aŭ fost robițĭ la noĭ pe la 1800. – La Olt nătot (Iov. 236). V. Țigan.

netót (pop.) adj. m., s. m., pl. netóți; adj. f., s. f. netoátă, pl. netoáte

netót adj. m., s. m., pl. netóți; f. sg. netoátă, pl. netoáte

NETÓT adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NETOT adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai ești, amice!) 2. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.) erată

Netot ≠ inteligent, mintios