NETOT², -OATĂ, netoți, -oate, s. m. și f. (Învechit) Persoană aparținînd unui grup de țigani nomazi care trăia prin Ungaria și Transilvania. Jigăriți și hărtăniți ca niște netoți. ISPIRESCU, L. 174. Netoți, oameni fără casă și fără șatră, nomazi, umblau în cîrduri, cu capul gol. GHICA, S. XII.