9 definiții pentru nestăvilit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.

nestăvilit, ~ă a [At: TOPÎRCEANU, B. 65 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + stăvilit] 1 Care nu poate fi oprit Si: impetuos, năvalnic, neoprit (2). 2 (Pex) Irezistibil.

NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Ne- + stăvilit.

NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit; care nu poate fi oprit; năvalnic. (Adverbial) Voi cei mai buni, mîndria țării, Înaintați nestăvilit Spre țărmul zilelor de aur De-atîtea secole rîvnit! FRUNZĂ, Z. 41.

nestăvilit a. 1. neoprit; 2. fig. irezistibil: acel nestăvilit farmec OD.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!nestăvilít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăvilíți; f. nestăvilítă, pl. nestăvilíte

nestăvilít adj. m. (sil. mf. -stă-), pl. nestăvilíți; f. sg. nestăvilítă, pl. nestăvilíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESTĂVILÍT adj. 1. v. impetuos. 2. v. nepotolit. 3. v. dezlănțuit.

NESTĂVILIT adj. 1. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.) 2. nepotolit, (pop.) neogoit. (Dor ~.) 3. debordant, dezlănțuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpînit, tumultuos. (Într-un ritm ~.)

Intrare: nestăvilit
nestăvilit adjectiv
  • silabație: (nes-tă-, ne-stă- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nestăvilit
  • nestăvilitul
  • nestăvilitu‑
  • nestăvili
  • nestăvilita
plural
  • nestăviliți
  • nestăviliții
  • nestăvilite
  • nestăvilitele
genitiv-dativ singular
  • nestăvilit
  • nestăvilitului
  • nestăvilite
  • nestăvilitei
plural
  • nestăviliți
  • nestăviliților
  • nestăvilite
  • nestăvilitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nestăvilit

etimologie:

  • Prefix ne- + stăvilit.
    surse: DEX '09