2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESIMȚÍT1 s. n. (În loc. adv.) Pe nesimțite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput. – Pref. ne- + simțit.

NESIMȚÍT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

nesimțit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 429 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + simțit2] 1 a (Înv) Nesimțitor (3). 2 a (Reg) Idiot din naștere. 3-4 smf, a (Om) lipsit de sensibilitate Si: nesimțitor (9-10). 5-6 smf, a (Om) lipsit de bun-simț, de delicatețe, de cuviință, de bună creștere Si: nesimțitor (11-12), (îdt) nesimțibil. 7 a (D. fapte, manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de delicatețe, de bună creștere. 8 smf Termen pentru a apostrofa pe cineva. 9-10 a, av (Într-un mod) care nu este perceptibil simțurilor. 11 a Care trece neobservat Si: insesizabil, imperceptibil. 12 av Încetul cu încetul. 13 av Fără zgomot. 14 av Pe furiș Si: tiptil. 15-16 a, av (În mod) inconștient. 17 av În mod intuitiv. 18 (Îlav) Pe ~e Încetul cu încetul. 19 (Îal) Fără a putea fi perceput Si: tiptil.

nesimțit1 sn [At: DLR / Pl: (rar) ~uri / E: ne- + simțit1] (Rar) Absență a oricărui simț.

NESIMȚÍT1 s. n. (în loc. adv.) Pe nesimțite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput. – Ne- + simțit.

NESIMȚÍT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot. tiptil; pe furiș. – Ne- + simțit.

NESIMȚÍT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. Lipsit de bun-simț, care nu știe să se poarte, care stingherește pe alții prin necuviința sa ori prin aspectul său neîngrijit, murdar.

NESIMȚÍT1 s. n. (Numai în expr.) Pe nesimțite = fără să fie simțit, fără să se observe. Își apropiaseră pe nesimțite bărbile mari și ascultau cu un fel de spărioasă uimire. SADOVEANU, O. VIII 146. Pe nesimțite se ridică, clănțăne din dinții albi și cu gîtul întins începe să urle. C. PETRESCU, S. 42. Și se duc pe nesimțite Nopți pustii și zile reci. TOPÎRCEANU, S. A. 25. – Formă gramaticală: (în expr.) nesimțite.

NESIMȚÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la simțit): Pe ~te a) fără să fie simțit; pe neobservate; b) treptat. /ne- + simțit

nesimțít, -ă adj. Care nu se simte, nu se observă. Pe nesimțite, fără să se simtă: boala vine pe nesimțite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nesimțít adj. m., pl. nesimțíți; f. nesimțítă, pl. nesimțíte

nesimțít adj. m., pl. nesimțíți; f. sg. nesimțítă, pl. nesimțíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESIMȚÍT adj. 1. v. imperceptibil. 2. nesimțitor. (Om ~.)

NESIMȚIT adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesesizabil, (fig.) imponderabil. (Un zgomot ~.) 2. nesimțitor. (Om ~.)

Intrare: nesimțit
nesimțit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesimțit
  • nesimțitul
  • nesimțitu‑
  • nesimți
  • nesimțita
plural
  • nesimțiți
  • nesimțiții
  • nesimțite
  • nesimțitele
genitiv-dativ singular
  • nesimțit
  • nesimțitului
  • nesimțite
  • nesimțitei
plural
  • nesimțiți
  • nesimțiților
  • nesimțite
  • nesimțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: nesimțite (pe ~)
nesimțit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesimțit
  • nesimțitul
  • nesimțitu‑
  • nesimți
  • nesimțita
plural
  • nesimțiți
  • nesimțiții
  • nesimțite
  • nesimțitele
genitiv-dativ singular
  • nesimțit
  • nesimțitului
  • nesimțite
  • nesimțitei
plural
  • nesimțiți
  • nesimțiților
  • nesimțite
  • nesimțitelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • nesimțite
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nesimțit

  • 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: nesimțitor
    • 1.1. Care denotă, trădează nesimțire.
      surse: DEX '09
  • 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Prefix ne- + simțit.
    surse: DEX '09

nesimțite (pe ~) nesimțit

  • 1. locuțiune adverbială Pe nesimțite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: treptat attach_file 3 exemple
    exemple
    • Își apropiaseră pe nesimțite bărbile mari și ascultau cu un fel de spărioasă uimire. SADOVEANU, O. VIII 146.
      surse: DLRLC
    • Pe nesimțite se ridică, clănțăne din dinții albi și cu gîtul întins începe să urle. C. PETRESCU, S. 42.
      surse: DLRLC
    • Și se duc pe nesimțite Nopți pustii și zile reci. TOPÎRCEANU, S. A. 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + simțit.
    surse: DEX '09