12 definiții pentru nerăbdător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.

nerăbdător, ~oare a [At: NECULCE, L. 205 / V: (înv) ~riu / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + răbdător] 1 Care nu are răbdare. 2 Care nu știe să aștepte. 3 Care nu poate să se stăpânească. 4 (Pex) Nervos (12). 5 (Înv) Lipsit de îngăduință Si: intolerant. 6 Care este cuprins de nerăbdare. 7 Care așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva Si: neastâmpărat (15). 8 Care exprimă nerăbdare (1).

NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare: impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Ne- + răbdător.

NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. Care nu are răbdare, fără răbdare, impacient; p. ext. încordat, agitat, neastîmpărat, nestăpînit. Să te prindă de departe Dorul meu nerăbdător. CAZIMIR, L. U. 47. Cucoana Marieta, nerăbdătoare, intră de-a dreptul în materie. HOGAȘ, DR. II 76. Soarele în urmă se lăsa încet, copacii parcă se lungeau, se întindeau în sus, ca niște brațe nerăbdătoare să-l apuce. VLAHUȚĂ, O. A. III 70.

NERĂBDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (negativ de la răbdător) Care vădește nerăbdare; cuprins de nerăbdare. /ne- + răbdător

nerăbdător a. 1. care n’are răbdare, care dorește cu ardoare; 2. care nu poate suporta.

nerăbdătór, -oáre adj. Care n’are răbdare. Impacient, care dorește cu ardoare: nerăbdător de a vedea.

nerăbdătoriu, ~oare a vz nerăbdător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre

nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NERĂBDĂTÓR adj. 1. (livr.) impacient. (Om ~.) 2. doritor, dornic. (~ să plece.) 3. încordat, înfrigurat. (Ea aștepta ~oare.)

NERĂBDĂTOR adj. 1. (livr.) impacient. (Om ~.) 2. doritor, dornic. (~ să plece.) 3. încordat, înfrigurat. (Ea aștepta ~.)

Intrare: nerăbdător
nerăbdător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerăbdător
  • nerăbdătorul
  • nerăbdătoru‑
  • nerăbdătoare
  • nerăbdătoarea
plural
  • nerăbdători
  • nerăbdătorii
  • nerăbdătoare
  • nerăbdătoarele
genitiv-dativ singular
  • nerăbdător
  • nerăbdătorului
  • nerăbdătoare
  • nerăbdătoarei
plural
  • nerăbdători
  • nerăbdătorilor
  • nerăbdătoare
  • nerăbdătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nerăbdător

  • 1. Care nu are răbdare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: impacient
    • 1.1. prin extensiune Care nu poate să se stăpânească.
      exemple
      • Să te prindă de departe Dorul meu nerăbdător. CAZIMIR, L. U. 47.
        surse: DLRLC
      • Cucoana Marieta, nerăbdătoare, intră de-a dreptul în materie. HOGAȘ, DR. II 76.
        surse: DLRLC
      • Soarele în urmă se lăsa încet, copacii parcă se lungeau, se întindeau în sus, ca niște brațe nerăbdătoare să-l apuce. VLAHUȚĂ, O. A. III 70.
        surse: DLRLC
  • 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Care exprimă nerăbdare.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Prefix ne- + răbdător.
    surse: DEX '09