2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nemuresc, ~ească a [At: BL VI, 160 / Pl: ~ești / E: neamuri (pll neam) + -esc] (Nob) 1 Referitor la neamuri. 2 Care aparține neamurilor.

2) nemurésc v. tr. (d. nemurire). Cuv. ridicul format de cărturari îld. imortalizez saŭ fac nemuritor.

1) nemurésc (mă) V. înemuresc.

NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

nemuri2 [At: MARIAN, NA 364 / Pzi: ~resc / E: neamuri (pll neam)] (Pop) 1 vr A deveni rudă cu cineva. 2 vrr A fi rudă cu cineva.

nemuri1 vt [At: HELIADE, O. I, 205 / Pzi: ~resc / E: drr nemuritor] 1 A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor. 2 A face să reziste timpului. 3 A face să devină nemuritor (2) slăvind, preamărind, cântând Si: a imortaliza.

nemurì v. a se face nemuritor: prin dalbe lupte să vă nemuriți BOL.

înemurésc (mă) v. refl. (d. neam, neamurĭ). Trans. Rar. Mă înrudesc. – Și nem- și înnem-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă

nemurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemurească


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEMURÍ vb. v. eterniza, imortaliza, perpetua.

nemuri vb. v. ETERNIZA. IMORTALIZA. PERPETUA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nemurésc, nemureáscă, adj. (Înv.) referitor la neamuri, care aparține neamurilor.

nemurí2, nemurésc, vb. IV refl. (reg.) a deveni sau a fi rudă cu cineva.

Intrare: nemuresc
nemuresc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemuresc
  • nemurescul
  • nemurescu‑
  • nemurească
  • nemureasca
plural
  • nemurești
  • nemureștii
  • nemurești
  • nemureștile
genitiv-dativ singular
  • nemuresc
  • nemurescului
  • nemurești
  • nemureștii
plural
  • nemurești
  • nemureștilor
  • nemurești
  • nemureștilor
vocativ singular
plural
Intrare: nemuri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nemuri
  • nemurire
  • nemurit
  • nemuritu‑
  • nemurind
  • nemurindu‑
singular plural
  • nemurește
  • nemuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nemuresc
(să)
  • nemuresc
  • nemuream
  • nemurii
  • nemurisem
a II-a (tu)
  • nemurești
(să)
  • nemurești
  • nemureai
  • nemuriși
  • nemuriseși
a III-a (el, ea)
  • nemurește
(să)
  • nemurească
  • nemurea
  • nemuri
  • nemurise
plural I (noi)
  • nemurim
(să)
  • nemurim
  • nemuream
  • nemurirăm
  • nemuriserăm
  • nemurisem
a II-a (voi)
  • nemuriți
(să)
  • nemuriți
  • nemureați
  • nemurirăți
  • nemuriserăți
  • nemuriseți
a III-a (ei, ele)
  • nemuresc
(să)
  • nemurească
  • nemureau
  • nemuri
  • nemuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)