2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

nemuresc, ~ească a [At: BL VI, 160 / Pl: ~ești / E: neamuri (pll neam) + -esc] (Nob) 1 Referitor la neamuri. 2 Care aparține neamurilor.

1) nemurésc (mă) V. înemuresc.

2) nemurésc v. tr. (d. nemurire). Cuv. ridicul format de cărturari îld. imortalizez saŭ fac nemuritor.

NEMURI, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

NEMURI, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

nemuri1 vt [At: HELIADE, O. I, 205 / Pzi: ~resc / E: drr nemuritor] 1 A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor. 2 A face să reziste timpului. 3 A face să devină nemuritor (2) slăvind, preamărind, cântând Si: a imortaliza.

nemuri2 [At: MARIAN, NA 364 / Pzi: ~resc / E: neamuri (pll neam)] (Pop) 1 vr A deveni rudă cu cineva. 2 vrr A fi rudă cu cineva.

nemurì v. a se face nemuritor: prin dalbe lupte să vă nemuriți BOL.

înemurésc (mă) v. refl. (d. neam, neamurĭ). Trans. Rar. Mă înrudesc. – Și nem- și înnem-.

Ortografice DOOM

nemuri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemuresc, 3 sg. nemurește, imperf. 1 nemuream; conj. prez. 1 sg. să nemuresc, 3 să nemurească

nemuri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemuresc, imperf. 3 sg. nemurea; conj. prez. 3 să nemurească

nemuri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemuresc, imperf. 3 sg. nemurea; conj. prez. 3 sg. și pl. nemurească

Sinonime

NEMURI vb. v. eterniza, imortaliza, perpetua.

nemuri vb. v. ETERNIZA. IMORTALIZA. PERPETUA.

Regionalisme / arhaisme

nemuresc, nemurească, adj. (Înv.) referitor la neamuri, care aparține neamurilor.

nemuri2, nemuresc, vb. IV refl. (reg.) a deveni sau a fi rudă cu cineva.

Tezaur

NEMURESC, -EASCĂ adj. (Neobișnuit) Referitor la neamuri, care aparține neamurilor. v. neam (I 2). cf. bl vi, 160. – pl.: nemurești. – Neamuri (pl. lui neam) + suf. -esc.

NEMURI1 vb. IV. Tranz. A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cîntînd); a imortaliza. Am nemurit ideea în formă. heliade, o. i, 205. Cîntările lor nemuresc mărirea părinților. marcovici, d. 241/21, cf. valian, v. Acela și-a nemurit valea, acesta și-a nemurit lunca. f (1883), 166. Țară... Ce-ai greșit, de vor toți proștii slava să ți-o nemurească? vlahuță, p. 85. Care este esențiala încercare a acestui tip, care a nemurit tot atît pe celebrul Shakespeare, pe cît genialul poet dramatic l-a nemurit pe dînsul? gherea, st. cr. ii, 217, cf. tdrg. Din dorința de a-și nemuri numele, ei au creat sau înzestrat... multe din aceste instituții. păcală, m. r. 319. Ceasuri întregi își tortura creierii să cizeleze cîte un vers sau măcar vreo imagine în care s-o nemurească pe ea. rebreanu, i. 186. În grădinița din curtea hotelului Dacia... au călcat, nemurind-o, Pascalli, Millo, Nottara. klopștock, f. 99, cf. 170. Artiștii plastici au căutat și vor căuta să nemurească această nobilă figură, v. rom. noiembrie 1960, 263. – prez. ind.: nemuresc. – Derivat regresiv de la nemuritor.

NEMURI2 vb. IV. Refl. și refl. recipr. (Prin Bucov., Mold. și Transilv.) A deveni sau a fi rudă cu cineva. Hai să ne-ncuscrim! Să ne nemurim: Tu ai fată, Eu fecior. marian, na. 364. Găsiră că măicuța se nemurește cu boierul. i. cr. ii, 35 cf. com. din alba iulia.prez. ind.: nemuresc. – v. neamuri (pl. lui neam).

Intrare: nemuresc
nemuresc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemuresc
  • nemurescul
  • nemurescu‑
  • nemurească
  • nemureasca
plural
  • nemurești
  • nemureștii
  • nemurești
  • nemureștile
genitiv-dativ singular
  • nemuresc
  • nemurescului
  • nemurești
  • nemureștii
plural
  • nemurești
  • nemureștilor
  • nemurești
  • nemureștilor
vocativ singular
plural
Intrare: nemuri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nemuri
  • nemurire
  • nemurit
  • nemuritu‑
  • nemurind
  • nemurindu‑
singular plural
  • nemurește
  • nemuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nemuresc
(să)
  • nemuresc
  • nemuream
  • nemurii
  • nemurisem
a II-a (tu)
  • nemurești
(să)
  • nemurești
  • nemureai
  • nemuriși
  • nemuriseși
a III-a (el, ea)
  • nemurește
(să)
  • nemurească
  • nemurea
  • nemuri
  • nemurise
plural I (noi)
  • nemurim
(să)
  • nemurim
  • nemuream
  • nemurirăm
  • nemuriserăm
  • nemurisem
a II-a (voi)
  • nemuriți
(să)
  • nemuriți
  • nemureați
  • nemurirăți
  • nemuriserăți
  • nemuriseți
a III-a (ei, ele)
  • nemuresc
(să)
  • nemurească
  • nemureau
  • nemuri
  • nemuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nemuri, nemurescverb

  • 1. rar A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (slăvind, preamărind, cântând). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.