NEMURI¹ vb. IV. Tranz. A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cîntînd); a imortaliza. Am nemurit ideea în formă. heliade, o. i, 205. Cîntările lor nemuresc mărirea părinților. marcovici, d. 241/21, cf. valian, v. Acela și-a nemurit valea, acesta și-a nemurit lunca. f (1883), 166. Țară... Ce-ai greșit, de vor toți proștii slava să ți-o nemurească? vlahuță, p. 85. Care este esențiala încercare a acestui tip, care a nemurit tot atît pe celebrul Shakespeare, pe cît genialul poet dramatic l-a nemurit pe dînsul? gherea, st. cr. ii, 217, cf. tdrg. Din dorința de a-și nemuri numele, ei au creat sau înzestrat... multe din aceste instituții. păcală, m. r. 319. Ceasuri întregi își tortura creierii să cizeleze cîte un vers sau măcar vreo imagine în care s-o nemurească pe ea. rebreanu, i. 186. În grădinița din curtea hotelului Dacia... au călcat, nemurind-o, Pascalli, Millo, Nottara. klopștock, f. 99, cf. 170. Artiștii plastici au căutat și vor căuta să nemurească această nobilă figură, v. rom. noiembrie 1960, 263. – prez. ind.: nemuresc. – Derivat regresiv de la nemuritor.