NEMURI² vb. IV. Refl. și refl. recipr. (Prin Bucov., Mold. și Transilv.) A deveni sau a fi rudă cu cineva. Hai să ne-ncuscrim! Să ne nemurim: Tu ai fată, Eu fecior. marian, na. 364. Găsiră că măicuța se nemurește cu boierul. i. cr. ii, 35 cf. com. din alba iulia. – prez. ind.: nemuresc. – v. neamuri (pl. lui neam).