13 definiții pentru nemulțumi nemulțămi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Pref. ne- + mulțumi.

nemulțumi [At: NEGRUZZI, S. II, 214 / V: (îvp) ~țămi / Pzi: ~mesc / E: ne- + mulțumi] 1 vt A face să fie nemulțumit (1) Si: a indispune, a mâhni, a supăra, (înv) a neodihni (1). 2 vt A cauza o nemulțumire (2) Si: a indispune, a mâhni, a supăra, (înv) a neodihni (2). 3 vt A contraria. 4 vr (Rar) A se simți nemulțumit (1).

NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Ne- + mulțumi.

NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A pricinui cuiva nemulțumiri; a nu satisface, a indispune, a supăra (pe cineva). Mă voi sili a nu nemulțumi lumea pe unde voi fi. FILIMON, la TDRG. – Variantă: nemulțămí (NEGRUZZI, S. II 214) vb. IV.

A NEMULȚUMÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să-și piardă buna dispoziție (prin acțiuni sau vorbe nepotrivite); a indispune. /ne- + mulțumi

NEMULȚĂMÍ vb. IV v. nemulțumi.

nemulțămésc v. tr. Supăr, indispun. – În vest -mulțu-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă

nemulțumí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemulțumeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEMULȚUMÍ vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.)

NEMULȚUMI vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.)

A (se) nemulțumi ≠ a (se) mulțumi, a (se) satisface

Intrare: nemulțumi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nemulțumi
  • nemulțumire
  • nemulțumit
  • nemulțumitu‑
  • nemulțumind
  • nemulțumindu‑
singular plural
  • nemulțumește
  • nemulțumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nemulțumesc
(să)
  • nemulțumesc
  • nemulțumeam
  • nemulțumii
  • nemulțumisem
a II-a (tu)
  • nemulțumești
(să)
  • nemulțumești
  • nemulțumeai
  • nemulțumiși
  • nemulțumiseși
a III-a (el, ea)
  • nemulțumește
(să)
  • nemulțumească
  • nemulțumea
  • nemulțumi
  • nemulțumise
plural I (noi)
  • nemulțumim
(să)
  • nemulțumim
  • nemulțumeam
  • nemulțumirăm
  • nemulțumiserăm
  • nemulțumisem
a II-a (voi)
  • nemulțumiți
(să)
  • nemulțumiți
  • nemulțumeați
  • nemulțumirăți
  • nemulțumiserăți
  • nemulțumiseți
a III-a (ei, ele)
  • nemulțumesc
(să)
  • nemulțumească
  • nemulțumeau
  • nemulțumi
  • nemulțumiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nemulțămi
  • nemulțămire
  • nemulțămit
  • nemulțămitu‑
  • nemulțămind
  • nemulțămindu‑
singular plural
  • nemulțămește
  • nemulțămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nemulțămesc
(să)
  • nemulțămesc
  • nemulțămeam
  • nemulțămii
  • nemulțămisem
a II-a (tu)
  • nemulțămești
(să)
  • nemulțămești
  • nemulțămeai
  • nemulțămiși
  • nemulțămiseși
a III-a (el, ea)
  • nemulțămește
(să)
  • nemulțămească
  • nemulțămea
  • nemulțămi
  • nemulțămise
plural I (noi)
  • nemulțămim
(să)
  • nemulțămim
  • nemulțămeam
  • nemulțămirăm
  • nemulțămiserăm
  • nemulțămisem
a II-a (voi)
  • nemulțămiți
(să)
  • nemulțămiți
  • nemulțămeați
  • nemulțămirăți
  • nemulțămiserăți
  • nemulțămiseți
a III-a (ei, ele)
  • nemulțămesc
(să)
  • nemulțămească
  • nemulțămeau
  • nemulțămi
  • nemulțămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nemulțumi nemulțămi

etimologie:

  • Prefix ne- + mulțumi.
    surse: DEX '09