14 definiții pentru nega


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

nega vt [At: MAIOR, IST. 31/32 / Pzi: neg / E: lat negare] (Fșa) 1 A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, unui fenomen etc. 2 A nu recunoaște un fapt Si: a tăgădui.

NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc., a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. Își flutura într-una capul mare, negînd vădit, în sinea lui, tot ce auzea. GALAN, B. I 124. Iată efecte pe care nu poate să le nege nimeni. GALACTION, O. I 236. ◊ Absol. N-are rost să negi.De ce să neg? Nu l-am adus eu. GALAN, Z. R. 354. Nu e nevoie să negi. C. PETRESCU, C. V. 108. Un moment ezită, parcă ar voi să nege... să reziste. SEBASTIAN, T. 74.

NEGÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare].

NEGÁ vb. tr. a nu recunoaște (ceva); a tăgădui, a contesta. ◊ a dezminți. (< lat. negare)

A NEGÁ neg tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui. /<lat. negare

negà v. a tăgădui, a susține că un lucru nu e așa.

2) *neg, a v. tr. (lat. negare). Tăgăduĭesc, zic că nu: criminalu neagă c’a ucis.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

negá (a ~) vb., ind. prez. 3 neágă

negá vb., ind. prez. 1 sg. neg, 3 sg. și pl. neágă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEGÁ vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la...) 2. v. retracta. 3. v. contesta.

NEGA vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la...) 2. a dezice, a retracta, a tăgădui. (A ~ tot ceea ce spusese.) 3. a contesta, a dezminți, a renega, a tăgădui, (înv.) a protesta. (A ~ adevărul celor afirmate de cineva.)

A nega ≠ a afirma, a confirma, a recunoaște, a susține


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

negá (nég, negát), vb. – A tăgădui. Lat. negare (sec. XIX). – Der. (din fr.) negați(un)e, s. f.; negativ, adj.

Intrare: nega
verb (VT78)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nega
  • negare
  • negat
  • negatu‑
  • negând
  • negându‑
singular plural
  • nea
  • negați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • neg
(să)
  • neg
  • negam
  • negai
  • negasem
a II-a (tu)
  • negi
(să)
  • negi
  • negai
  • negași
  • negaseși
a III-a (el, ea)
  • nea
(să)
  • nege
  • nega
  • negă
  • negase
plural I (noi)
  • negăm
(să)
  • negăm
  • negam
  • negarăm
  • negaserăm
  • negasem
a II-a (voi)
  • negați
(să)
  • negați
  • negați
  • negarăți
  • negaserăți
  • negaseți
a III-a (ei, ele)
  • nea
(să)
  • nege
  • negau
  • nega
  • negaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nega

  • 1. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: contesta dezminți tăgădui 5 exemple
    exemple
    • Își flutura într-una capul mare, negînd vădit, în sinea lui, tot ce auzea. GALAN, B. I 124.
      surse: DLRLC
    • Iată efecte pe care nu poate să le nege nimeni. GALACTION, O. I 236.
      surse: DLRLC
    • absolut N-are rost să negi. – De ce să neg? Nu l-am adus eu. GALAN, Z. R. 354.
      surse: DLRLC
    • absolut Nu e nevoie să negi. C. PETRESCU, C. V. 108.
      surse: DLRLC
    • absolut Un moment ezită, parcă ar voi să nege... să reziste. SEBASTIAN, T. 74.
      surse: DLRLC

etimologie: