15 definiții pentru nedreptate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Pref. ne- + dreptate.

nedreptate sf [At: PSALT. HUR. 7v/23 / V: (înv) ~derep~, ~direp~ / Pl: ~tăți / E: ne- + dreptate] 1 Lipsă de dreptate Si: neechitate (1). 2 Situație, faptă, acțiune etc. nedreaptă Si: inechitate, injustiție, neechitate (2), nejustiție, (îvp) strâmbătate, (îrg) strâmb, (tcî) zulum. 3 (Bis) Păcat. 4 Suferință nedreaptă, nemeritată Si: inechitate, injustiție. 5 Persecuție îndurată de cineva.

NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Ne- + dreptate.

NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate, injustiție; faptă nedreaptă. Mare nedreptate, dom’le prefect! A rămas și satul fără învățător! REBREANU, R. II 93. Lovește lenea, viciul, răpirile, nedreptatea, oriunde le vei găsi, oricine ar fi făptuitorii. BOLINTINEANU, O. 440. În loc să facă alegere și îndreptare jeluitorilor, fac mai rea nedreptate. GOLESCU, Î. 96.

NEDREPTÁTE ~ăți f. (negativ de la dreptate) Faptă nedreaptă, reprobabilă. * A face cuiva o ~ a nedreptăți pe cineva. [G.-D. nedreptății] /ne- + dreptate

nedreptate f. 1. lipsă de dreptate; 2. faptă contrară justiției.

nedreptáte f. Lipsă de dreptate, injustiție, inichitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nedreptáte (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptắții; pl. nedreptắți

nedreptáte s. f. (sil. -drep-), g.-d. art. nedreptății, pl. nedreptăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEDREPTÁTE s. inechitate, injustiție, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strâmbătate, (înv. și reg.) strâmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.)

NEDREPTATE s. inechitate, injustiție, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strîmbătate, (înv. și reg.) strîmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.)

Nedreptate ≠ dreptate, echitate


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SUMMUS IUS, SUMMA INIURIA (lat.) cel mai mare drept, cea mai mare nedreptate – Cicero, „De officiis”, I, 10, 33. Adagiu din dreptul roman. Aplicarea strictă a legii poate duce la acte de injustiție.

Intrare: nedreptate
nedreptate substantiv feminin
  • silabație: ne-drep- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nedreptate
  • nedreptatea
plural
  • nedreptăți
  • nedreptățile
genitiv-dativ singular
  • nedreptăți
  • nedreptății
plural
  • nedreptăți
  • nedreptăților
vocativ singular
plural

nedreptate

  • 1. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă.
    exemple
    • Mare nedreptate, dom’le prefect! A rămas și satul fără învățător! REBREANU, R. II 93.
      surse: DLRLC
    • Lovește lenea, viciul, răpirile, nedreptatea, oriunde le vei găsi, oricine ar fi făptuitorii. BOLINTINEANU, O. 440.
      surse: DLRLC
    • În loc să facă alegere și îndreptare jeluitorilor, fac mai rea nedreptate. GOLESCU, Î. 96.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + dreptate.
    surse: DEX '09