NEDREPTATE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Pref. ne- + dreptate.

nedreptate sf [At: PSALT. HUR. 7^v/23 / V: (înv) ~derep~, ~direp~ / Pl: ~tăți / E: ne- + dreptate] 1 Lipsă de dreptate Si: neechitate (1). 2 Situație, faptă, acțiune etc. nedreaptă Si: inechitate, injustiție, neechitate (2), nejustiție, (îvp) strâmbătate, (îrg) strâmb, (tcî) zulum. 3 (Bis) Păcat. 4 Suferință nedreaptă, nemeritată Si: inechitate, injustiție. 5 Persecuție îndurată de cineva.

NEDREPTATE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Ne- + dreptate.

NEDREPTATE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate, injustiție; faptă nedreaptă. Mare nedreptate, dom’le prefect! A rămas și satul fără învățător! REBREANU, R. II 93. Lovește lenea, viciul, răpirile, nedreptatea, oriunde le vei găsi, oricine ar fi făptuitorii. BOLINTINEANU, O. 440. În loc să facă alegere și îndreptare jeluitorilor, fac mai rea nedreptate. GOLESCU, Î. 96.

NEDREPTATE ~ăți f. (negativ de la dreptate) Faptă nedreaptă, reprobabilă. * A face cuiva o ~ a nedreptăți pe cineva. [G.-D. nedreptății] /ne- + dreptate

nedreptate f. 1. lipsă de dreptate; 2. faptă contrară justiției.

nedreptáte f. Lipsă de dreptate, injustiție, inichitate.

nedereptate sf vz nedreptate

nedireptate sf vz nedreptate

nedreptate (desp. ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptății; pl. nedreptăți

nedreptate (ne-drep-) s. f., g.-d. art. nedreptății; pl. nedreptăți

nedreptate s. f. (sil. -drep-), g.-d. art. nedreptății, pl. nedreptăți

NEDREPTATE s. inechitate, injustiție, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strâmbătate, (înv. și reg.) strâmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.)

NEDREPTATE s. inechitate, injustiție, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strîmbătate, (înv. și reg.) strîmb, (turcism înv.) zulum. (A comite o ~.)

Nedreptate ≠ dreptate, echitate

SUMMUS IUS, SUMMA INIURIA (lat.) cel mai mare drept, cea mai mare nedreptate – Cicero, „De officiis”, I, 10, 33. Adagiu din dreptul roman. Aplicarea strictă a legii poate duce la acte de injustiție.

Summum ius, summa iniuria (lat. „Dreptate extremă, nedreptate extremă”) – adagiu latin, citat de Cicero în De officiis (I, X, 33). El se referă la aplicarea prea riguroasă a legilor, care duce uneori la excese și inechitate. – „Vai, mamă, interveni Paul, dacă ai face una ca asta ar însemna să ne jignești pe toți. Summum ius, summa iniuria – domnule, se adresă apoi lui Solonet” (Balzac, în Contractul de căsătorie). LIT.